Muzeul Național al Banatului a făcut o surpriză deosebit de plăcută timișorenilor ce au luat parte la o lansare de film mai deosebită.
În cadrul dezbaterilor științifice organizate de muzeu cu prilejul celor o sută de ani ce au trecut de la acel moment unic ce a avut loc la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, a fost prezentat un film istoric documentar ce abordează subiectul dintr-o perspectivă locală. Este arătată implicarea serioasă și temeinic organizată a populației bănățene în actul Unirii.
Filmul documentar „Contribuția Banatului la făurirea României Mari – Drumul spre Alba Iulia”, finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale și Consiliul Județean Timiș prin Muzeul Național al Banatului, este produs de Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei și SC Work Class Production SRL. Filmările au fost realizate într-un timp record de doar două săptămâni în principalele localități ale Banatului ce au avut contribuție majoră la actul memorabil. În acele timpuri, cele mai importante centre ale românismului erau, – pe lângă „capitala” neoficială a mișcării politice a românilor din Ungaria, ce era Aradul – și Lugoj, Făget, Caransebeș, Oravița, Rudăria.
Pe lângă Arad și Alba Iulia a fost cu o sută de ani în urmă un important punct de coagulare a dorințelor de unire cu România. Filmul este scris și regizat de publicistul Ilie Sîrbu, consultant științific este profesorul universitar Vasile Dudaș, iar producător – omul de imagine, Cosmin Țiglar. O contribuție deosebită a avut-o de asemenea și Rafael Vasilcin.
Este notabil faptul că pe lângă Consiliul Județean Timiș, de data asta (și poate în premieră la un astfel de demers) o contribuție importantă a avut-o și Ministerul Culturii și Identității Naționale.
Directorul Claudiu Ilaș a apreciat că este un moment de final al manifestărilor dedicate centenarului Unirii de la Alba Iulia, dar în același timp ar trebui să fie semnalul de deschidere al altora de aceeași factură ce vor omagia Unirea Banatului cu țara în mijlocul verii de 1919, când a avut loc cu adevărat inastaurarea administrației române pe aceste meleaguri. Nu trebuie uitat nici un moment că în acel timp condițiile politice și administrative erau diferite. Ardealul era cvasi-independent după prăbușirea imperiului dualist și administrația maghiară nu mai avea nici o influență reală. În Ardeal era o anarhie generalizată. În Banat condițiile erau diferite. Aici era un teritoriu ce a declarat o republică ce nu era funcțională, dar în realitate era un teritoriu sub ocupația a două – armate cea regală sârbă și cea franceză ce încerca să fie un tampon de demarcație între diverse forțe.
Toate cele arătate în film se bazează doar pe documente mai mult ori mai puțin oficiale aflate în diverse arhive. Nimic nu este imaginație sau patriotism de paradă. Toți ce vorbesc în documentar știu ce spun fiind oameni ce au cercetat acte și documente. În pofida caracterului științific vădit, pelicula are reale valențe artistice în frumusețea imaginilor și măiestria montajului dinamic ce nu lasă nici un moment de plictiseală privitorului.
Acest privitor poate fi de orice vârstă sau pregătire. Va înțelege imediat narațiunea și va privi în altă lumină Unirea de la 1918. Istoria ce unii ar putea să o considere aridă, devine astfel o povestire cu personaje reale în condiții grele ce acționează uman nu doar ca personaje din cărți.
Toată echipa de cineaști este optimistă și crede că dacă nu se va duce lipsă de fonduri s-ar putea continua cu alte episoade la fel de interesante. Dar cred că în același timp vor și deranja pe cei ce nu sunt maleabili. Modul simplu, direct fără ocolișuri de a spune adevăruri, chiar când ar putea deranja pe unii este o caracteristică a modernității filmului ce a ieșit din clișeele patriotarde cu care sunt pline televiziunile. De fapt este un documentar de o factură modernă și realistă. Despre Unire se poate vorbi și scurt și la obiect nu doar în stereotipii.
