Două proiecte, Artă-n casă și Acces Art, desfășurate la Timișoara și la Socolari între 25 iulie și 5 august, au arătat cum pot fi respectate standardele unor acțiuni culturale de calitate: transparență, deschidere, organizare riguroasă făcută din timp. Chiar dacă Artă-n casă a fost respins de finanțatorul Primăriei (motiv de acțiune în contencios), cele două proiecte se limitează la fodurile primite de la AFCN, de la Consiliul Județean și de la sponsori și reușesc să facă ceea ce ATCCE2021 nu reușește de un an și jumătate cu fonduri consistente din taxele plătite de timișoreni.
Artă-n casă a organizat pentru a doua oară o școală de vară pentru operatori culturali care s-au înscris în urma unui apel deschis. Așa au ajuns să se întâlnească în Banat manageri culturali, instructori sau chiar studenți din București, Râmnicu-Vâlcea, Sibiu, Cluj, Câmpulung-Moldovenesc, Arad, Timișoara etc. pentru a învăța ceva în plus despre cum se obțin fonduri, despre strategii și politici culturale, despre comunicare și gândire inovativă de la profesioniști cu experiență ca Irina Cios, Vlad Tăușance, Mircea Vasilescu, Mihaela Tilincă, Diana Marincu, Cosmin Manolescu, Sorin Predescu, Matei Băjenaru, Miki Braniște și alții. La final, participanții au obținut o diplomă emisă de o organziație acreditată, Eurotraining.
„Când am lansat apelul, nu ne-am imaginat cine se va înscrie și am avut astfel surprise din cele mai plăcute, fiindcă au venit la training peste 20 de operatori culturali de bună reputație și chiar oameni care pot ei înșiși să fie traineri. Legătura dintre ei ni se pare un alt câștig, fiindcă vor putea colabora în tot ce fac de aici înainte”, ne-au mărturisit Dana Sarmeș și Mihaela Tilincă, inițiatoarele proiectelor de la Asociația Contrasens.
Dincolo de statistici, șiruri de nume și declarații de presă, partea inedită stă în atmosfera dată de locurile neconvenționale unde se desfășoară. Obișnuim să asociem ideea de „școală” sau „training” cu un prizonierat temporar în săli insipide. Să stai la umbra unui copac de vorbă la Ilidia cu cursanții, în curtea simpaticei Case Thea la discuții despre teatru cu actorii spectacolului Carpathian Garden sau cu artiști ca Lia și Dan Perjovschi, să mergi la doctorul Vărcuș unde se lansează ultima carte a Adrianei Cârcu, să fii primit în paradisul pictorului Fikl sau în casa artistului Tasi străjuită de stupi și de cățelul Gombi, să ai parte în fiecare dimineață, la cafea, de întâlniri de bun augur cu Ștefan Iordănescu, regizorul, sau cu designerul Florin Arhire, alias ”Florinakkis”, cu artiștii Vlad și Delia Corban care au pregătit o expoziție de finețe, menită să se prelingă pe dealurile cu ierburi aromate, cu Marina, stăpâna Casei Thea, atât de delicat atentă cu toți, să te saluți cu tinerii voluntari, toate acestea fac parte din atmosfera specială care transformă sate aparent abandonate în locuri vii.
Fiindcă asta s-a întâmplat, pentru a confirma că omul sfințește locul: sate cărășene situate la puțin peste 100 Km de Timișoara și la nici 70 de Km de Reșița, unde se ajunge greu fiindcă autoritățile județene timișene și cărășene au uitat să le ofere căi de acces civilizate și șansa turismului, s-a înfiripat ceea ce azi se numește „enclava culturală” Ciclova/Socolari/Potoc. Artiști, intelectuali din Timișoara au cumpărat acolo case dărăpănate din piatră, le-au reconstruit ca pe niște galerii de artă, cu simț și respect pentru specificul locului. Fiindcă aceste sate spun povești incredibile și au o istorie: pe porțile de lemn, lângă numărul casei, se văd și azi simboluri ca găleată, scară, topor, furcă etc.
Rânduită, comunitatea din vremea Imperiului stabilea cu ce trebuie să vină fiecare om la incendii, când suna clopotul. În jur, alte legende stimulatoare pentru artiștii care nu părăsesc locul până la căderea toamnei târzii: lacul Ochiul Bei, cascada Beușnița, castelul medieval și mai ales dealurile dulci, care inspiră și îmblânzesc. Cu un pic de „artă-n casă”, cu teatru, film, expoziții, dans și literatură, locul devine o atrăgătoare destinație culturală de vară.
