Asociația Cultural Art Ciclova găzduiește, în cadrul programului Dialogul artelor la Ciclova Montană, expoziția artistului Sax Moradi. Născut în 1946 la Timișoara, Sax Moradi s-a stabilit, la începutul anilor ’90, în Germania, la Nürnberg, unde s-a dedicat exclusiv picturii și desenului. Lucrările sale, ce în tonuri puternice par să ilustreze întreaga istorie a creației, se bucură de un succes răsunător atât în galeriile și expozițiile din Germania, cât și din străinătate.
Cu ocazia vernisajului de la Ciclova Montană, care va avea loc sâmbătă, 21 iulie, de la ora 17, în curtea asociației de pe strada Lacului nr. 14/16, scriitorii Robert Șerban și Adriana Cârcu vor citi din propriile producții literare, iar pictorul și muzicianul Gheorghe Fikl va oferi un recital de chitară. Intrarea este liberă.
Despre originalul și debordantul pictor Sax Morandi, curatoarea expoziției, scriitoarea Adriana Cârcu, scrie:
„Pânzele lui Moradi, 7 cu imagini provensale, cu personaje fantastice și aranjamente aparent aberante, reprezintă de multe ori o reverență adâncă în fața marilor maeștrii, un șpagat între simbolică suprarealistă și caricatură, un drum aventuros, dar nu lipsit de subtilitate, între primitivism și alterarea abstractă a formei. Gestul pictural al lui Moradi trădează o nerăbdare aproape copilărească de a se pune în contact cu lumea, de a-i reda valențele jucăușe, dar și de a sonda abisurile în care ni se scufundă ocazional conștienul. Printr-un exercițiu aparent facil, Sax pătrunde adânc în esența lucrurilor, sondează manifestările intime ale caracterului, percepe finețea stărilor. În lucrările sale, ludicul contemplă abisalul, jovialitatea are o margine existențială, iar comicul se învecinează cu drama.
Odată, mi-a povestit că la începutul anilor ’90, la scurt timp după venirea sa în Germania, a avut o cădere psihică, din adâncul căreia, timp de 7 săptămâni, a desenat, pe mai bine de 600 de foi albe, tot ce-i dictau stările lui. Este foarte posibil că o parte din acele foi și-a găsit drumul apoi spre Heidelberg și, mai apoi, spre Ciclova, unde, în vara lui 2015, ele, așternute în iarbă, au devenit parte din instalația pe care am numit-o Light Transforming. Pe atunci nu le știam povestea, dar acum, privind înapoi, mă gândesc că și-au meritat titlul.
Cu timpul, ne-am împrietenit de-a binelea, și convorbirile telefonice se desfășurau după un anumit ritual. Sax intra întotdeauna direct în subiect, se scuza mereu pentru deranj și nu punea niciodată primul telefonul jos. Lucra enorm de mult, obsesiv, terapeutic, cu multă culoare, și îmi spunea de fiecare dată să scriu. Cuvintele sale, Scrie, că e mai târziu decât crezi, cu care încheia fiecare conversație, deveniseră un fel de formulă magică, ce declanșa actul scrisului. După ce încheiam conversația cu el, nu-mi venea să mă apuc de altceva. Când îmi exprimam admirația pentru neobișnuita-i sârguință, îmi răspundea că are de recuperat cei 30 de ani în care nu a făcut nimic. Pictase sporadic în România, dar s-a apucat serios de treabă doar în Germania, la ceva timp de când venise.
Lucrările sale au început să apară pe web, să fie observate și apreciate. Sax lucra mai departe cu aceeași înverșunare. Portretele mele deveneau tot mai mari, eu devenisem încet-încet mai frumoasă, dar cheia lor se afla undeva dincolo de percepția generală și mult dincolo de înțelegerea mea. Nu pricepeam defel cum de reușea să-mi pătrundă în suflet cu fiecare lucrare. Odată, când l-am întrebat, mi-a spus că este lumina din ochi.
La un moment dat, Sax a postat un abum cu vreo 100 de lucrări desprinse parcă din Divina Comedie sau dintr-o poveste care relua, în culori tari și contururi clare, toate parabolele biblice și toate istoriile mitologiei. Salomea dansa goală cu capul lui Ioan în mână, clovni jonglau cu inimi omenești, făpturi fantastice se luau în dans și în luptă cu bieții muritori, animale fabuloase se întreceau în jocuri și chinuri depășind, ca într-o prelungire a grădinii lui Hieronymus Bosch, limita regnului și a oricărei înțelegeri ancorate în convențional. Lucrările, ticsite de simbolurile unei mitologii proprii, exercitau o fascinație morbidă, drama existențială era scoasă la purtare cu o putere și o sinceritate cum rar mai întâlnisem. Le-am răsfoit ore în șir, deslușind fascinată noi și noi sensuri. Îmi pare că atunci s-a născut în mine dorința să aduc acest artist înapoi, acasă, să-i văd lucrările într-o expoziție. Veniţi la Ciclova, ca să vă întâlniţi cu pictor formidabil!”