Preotul Constantin Târziu, fost Rector al Bisericii Ortodoxe Române de la Paris a murit sâmbătă, seara. Părintele Târziu, în vârstă de 64 de ani, suferise în ultimii ani mai multe intervenţii chirurgicale din cauza unor afecţiuni cardiace.
Constantin Târziu este cunoscut ca preotul care a reuşit să obţină de la Statul Francez, Preşedinţia României şi nu în ultimul rând, de la enoriaşii din capitala Franţei sumele necesare pentru reabilitarea bisericii – monument istoric “Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail” din Paris, a cărei piatră de temelie a fost pusă la 1374. Restaurarea a primit Premiul III pe ţară din partea Patrimoniului Monumentelor Franceze.
În 2015, Constantin Târziu a revenit acasă, la Belinţ, după 35 de ani petrecuţi la Paris. S-a întors definitiv în casa natală din satul bănăţean, împreună cu soţia sa Catherine, născută chiar la Paris. Aici a adus o casă veche de peste 100 de ani, din satul maramureşean Petrova, pe care a reabilitat-o. Tot aici şi-a trăit ultimii ani din viaţă, cu mici drumuri în capitala Franţei, acolo unde îşi mai vedea de sănătate.
Povestea de viață a preotului bănățean
După ce a terminat Teologia, în 1978, un an de zile Constantin Târziu a lucrat ca brutar, la Belinţ, iar în 1979 a primit parohia de la Şuştra.
Un an mai târziu, la vârsta de 26 de ani, după mai multe şicane din partea organelor statului, primeşte paşaportul pentru a-şi vizita sora stabilită la Paris, însă după numai câteva zile îi este confiscat şi nu mai poate pleca. Sora sa a intrat în greva foamei la Paris şi doar aşa a primit documentele înapoi şi a putut pleca din ţară.
Părintele Constantin Târziu a ajuns la Paris, unde a cerut azil politic. În Franţa a fost preparator într-un magazin farmaceutic, spălător pe jos şi spalator de geamuri şi a lucrat paznic de noapte la un hotel. A făcut şcoala de comerţ si a ajuns ajutor contabil. În urmă cu câţiva ani, părintele Târziu povestea care a fost traseul său până s-a aşezat la Biserica Românilor din capitala Franţei, de unde a ajutat nenumăraţi români care au fugit de regimul lui Ceauşescu.
Citește continuarea pe lugojeanul.ro