În Timișoara, creativitatea și deschiderea spre nou au fost acasă întotdeauna. Aici au fost puse bazele a sute, ori chiar mii de întâietăți în variate domenii de la cunoașterea științifică la artă.
Cititorii noștri ne semnalează astfel de noutăți, ce însă nu sunt deloc în armonie cu ce ar merita orașul, ci dimpotrivă. Cu toate că la preluarea mandatului, actualii edili au promis foarte multe, unele din aceste vorbe au zburat demult fără a lăsa urme în realitatea concretă.
Una din acestea a fost debarasarea ambientului urban de inesteticele mațe ce atârnă pe toți stâlpii, copacii și chiar imobilele vechi sau noi. Sunt cabluri de comunicații din fibră optică, ori din sârmă din cea mai ordinară, nici nu are importanță din ce sunt fabricate. La fel de mezerabil arată și același aer de neglijență îl vădesc.
În urmă cu doi-patru ani a fost o efervescență năucă de a se săpa șanțuri pentru îngroparea acestor cabluri. Unele rețele de canale au fost terminate, altele încă își așteaptă stratul final de asfalt, dar aproape toate încă sunt nefolosite. Cablurile atârnă, în continuare, ca niște intestine ale civilizției puse la uscat.
Sigur că s-a mai scris. Sigur că se va mai scrie de multe ori. Dar, la fel de sigur este că nimeni nu se obosește să dea un răspuns tranșant despre acest subiect. Ori poate așa cum sugerează unii privitori se așteaptă aclimatizarea maimuțelor și la noi în oraș.
Cablurile întinse unde trebuie și unde nu te aștepți deloc vor ține loc de liane pentru animalele arboricole. Mai un Tarzan modern ce să se dea huța pe droduri ne lipsește, că în rest avem multe din caracteristicele unei jungle de secol XXI.
