În rândurile acestei publicații s-a ridicat de mai multe ori chestiunea trotuarelor de pe raza municipiului. În bună parte din acestea, pietonul a devenit cascador de nevoie, trebuie să posede adevărate caracteristici de sportiv bine antrenat pentru a putea înfrunta grozăviile întâmpinate la parcurgerea unei porțiuni destinate celor pedeștri. Dar nu toți pietonii sunt căliți în concursuri de alergări off-road pe pantele munților sau prin deșerturi pline de nisip și pietre.
Pentru o mai facilă înțelegere a fenomenului, aici s-a mai pus clasica întrebare „Ale cui e trotuarele”, tocmai pentru a putea înțelege și cei ce cred că așa se scrie în limba română. Este inutil de spus că nimeni de la niciun for nu a catadixit să răspundă, măcar așa de falsă politețe, dacă serios nu se poate.
Vom continua de a da imagini din realitatea cea mai banală de pe orice stradă sau alee ce pune în pericol integritatea cetățenilor sau chiar viața lor. Ca și până acum, nu așteptăm neaparat răspunsuri. Ar fi preferabile faptele.
În spatele centrului comercial Bega există o parcare. Dar este „foarte” complicat pentru un șofer de ocazie să intre acolo. E mult mai sigur să blocheze trotuarul îngust pe toată lărgimea lui. „Pietonul să se descurce cum poate sau să stea acasă” este părerea acestui șofer pe care nimic nu-l îndreptățește să poarte acest calificativ.
La câțiva pași mai încolo, câțiva meșteri mari au tăiat o halcă de trotuar ca să „înmormânteze” vreo conductă sau un cablu. Ar fi fost bine dacă nu uitau să refacă trotuarul măcar cum l-au găsit, dacă nu sunt în stare să-l repare complet.
Multă lume poate gândește că sunt mici amănunte peste care se poate trece ușor. Dar, diferența de la civilizație, la lumea a treia către a patra este dată și de aceste amănunte.
