…și asta îl pune în mare pericol:
„Este un caz de tip școală, asta e hârtia de turnesol. Aici se împart apele. Vezi cine e cu Securitatea și cine e împotrivă. Suntem la 30 de ani de la Revoluție, facem deconspirare sau nu?”
…fiindcă cei care sunt cu Securitatea sunt încă mult mai puternici decât cei care au fost împotriva ei, iar azi sunt în favoarea Deconspirării.
Deși Securitatea a fost desființată, moștenirea ei (de la foști ofițeri la „informatori”, „surse”, „persoane de sprijin”, de la mentalități și metode la contacte și logistică mereu împrospătată etc.) constituie fibra prea multor instituții ale statului și a economicului foarte prosper în care se scaldă o puzderie de instituții private.
O deconspirare cum visează Mădălin Hodor, și nu doar el, nu este posibilă, fiindcă abia așa ceva ar constitui, cu adevărat, Revoluția.
Or, măcar atât să fi învățat de la acel decembrie 1989:
așa cum înainte nu a fost posibilă Revoluția fără acordul și aportul Securității, azi Deconspirarea nu e posibilă fără acordul moștenirii Securității.
Mă tem că moștenirea Securității se dovedește chiar mai puternică decât a fost Securitatea însăși acum 29 de ani.
Cine începe lupta împotriva moștenirii Securității se află într-un pericol cel puțin la fel de mare ca pericolul în care s-au aflat cei care au încercat să se opună Securității.
Nu e de ajuns să spunem: „Chapeau bas, Mădălin Honor!”.
Mai e nevoie, foarte mare nevoie și de altceva.