Lumea de astăzi, din secolul 21, s-a schimbat extrem de mult în raport cu secolul trecut. Spun asta pentru că, nu numai generațiile tinere, dar și cele mai în vârstă și-au schimbat radical mentalitatea, principiile. Oh, dar stai, de unde știu eu cum gândeau generațiile trecute, oamenii acum trecuți de 40 de ani? Sunt doar un copil!… Ei bine, am avut norocul să mă nasc aproape de răscrucea dintre secole, deci am trăit în amândouă și am văzut, am observat silențios, atunci copil, acum adolescent, oamenii din jurul meu. Dar schimbarea aceasta, oarecum naturală, nu este întodeauna bună, pentru că eu am senzația că omenirea, odată cu avansarea inteligenței artificiale, involuează. Spun involuează pentru că, în loc să devenim mai spirituali și mai plini de compasiune și empatie pentru tot ce ne înconjoară, mai responsabili și mai conștienți de consecințele acțiunilor noastre, noi mergem în direcția opusă. Suntem plini de ură, nepăsare, egoism și mofturi, că doar suntem stăpânii planetei. Instincul de supraviețuire este mai dezvoltat, în noi, ca oricând. Viața pare o competiție continuă, un ring de luptă unde noi trebuie mereu să demonstrăm că suntem cei mai buni, că avem cele mai mari case, cele mai frumoase neveste și cei mai deștepți copii dintre toți câți există!
Și atunci, ce poți face, când în jur se găsesc rar oameni cărora să le pese? Cam un singur lucru… Putem să lucrăm la noi… Doar așa ne putem salva de la pierzanie. Dacă fiecare dintre noi ar lucra la propria persoană, ar avea grijă să fie OM, înainte de toate, planeta Pământ ar fi, cu siguranță, un loc mai bun. Plus că educația nu poate să ne facă niciun rău, doar să ne ajute! Situație tipică de genul câștig-câștig!
Toată lumea glumește pe seama țării noaste și spune: „România e cu 50 de ani în urmă, ha-ha, dacă vine Apocalipsa, România va mai avea încă 50 de ani de trăit!’’.
Partea tristă este că încep deja să cred asta! Ba chiar cred că întoarcem timpul, mergem invers, dacă ar fi să analizăm unele domenii ale țărișoarei noaste scumpe. Iată, de exemplu, politica. Nu oricine poate face politică, nu este un domeniu pentru toată lumea; ar trebui, așadar, lăsată în mâinile celor care se pricep, a specialiștilor, la fel ca în toate celelalte domenii, desigur! Singura problemă este că, în 2018, toată România a ajuns să fie afectată de modul în care se face politică aici… Și nu ar trebui!
Cea mai simplă rezolvare? Să plecăm! Cât mai departe, într-un loc în care să nu mai prindem picior de român corupt. Dar dacă acesta este un motiv destul de bun să plecăm din România, atunci hai să căutăm motive la fel de bune pentru care am sta în România! Încep eu: România este țara în care m-am născut și am crescut, țara în care am fost educată să ajung omul (perfect…!) care sunt astăzi, locul în care am iubit și am suferit… și locul în care vreau ca și copiii mei să aibă parte de aceste lucruri. De ce să plec eu, să las în urmă casa mea încărcată cu amintiri, când aș putea să mă pun umăr lângă umăr cu alții care simt la fel ca mine și să încercăm o schimbare?!
E rândul tău: tu de ce ai sta în România?!
Mellisa-Mădălina Mihalaș
Studentă anul V, UMF „Victor Babeș” Timișoara