Duminică dis de dimineață se trece la ora de vară. Prin această trecere, orarul de vară din Romania este corelat cu cel practicat în țarile membre ale Uniunii Europene și se aplică pentru perioada cuprinsă între ultima duminică a lunii martie și ultima duminică a lunii octombrie.
Schimbarea, însă, nu este simultană în toate țarile unde se aplica, din cauza diferenței de fus orar. În România, odată cu trecerea la ora de vară, diferența față de timpul universal (GMT) va fi de trei ore. În restul anului, diferența orară față de ora meridianului Greenwich (GMT) este de două ore.
Ora de vară a fost introdusă, în România, pentru prima dată în anul 1932. Până în 1939 a funcționat în fiecare an, între prima duminică din aprilie (în 1932 – 22 mai), ora 00,00, și prima duminică din octombrie, ora 1,00 (ore locale).
Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată. Pe timp de război asta le mai lipsea românilor să aibe grija ceasului.
În anul 1979, România a semnat Convenția fusurilor orare și a doptat din nou procedura de schimbare a orei pe timpul verii cu motivarea de economie de energie ce era tare la modă pe atunci. În anul 1997, prin ordonanța guvernamentală, orarul de vară a fost corelat cu cel practicat în țările Uniunii Europene.
Prin introducerea orei de vară s-a urmărit să se beneficieze cat mai mult de lumina naturală (a Soarelui) și reducerea folosirii luminii artificiale.
Idea nu este deloc nouă. Savantul american Benjamin Franklin a sugerat, în 1784, această metodă, dar a fost aplicată, pentru prima dată, în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva țări din Europa.
Au urmat ani în care introducerea orei de vară a fost propusă de mai multe ori, dar respinsa.
La 31 martie 1918, ora de vară a fost introdusă și în Statele Unite.
Pentru o perioadă mai îndelungată a fost aplicată în SUA, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 și 30 septembrie 1945.
La data de 13 aprilie 1966, legislativul american a impus respectarea orei de vară la nivel național, din ultima duminică a lui aprilie, până în ultima duminică din luna octombrie.
Douăzeci de ani mai târziu, președintele Ronald Reagan a semnat un act federal pe probleme de mediu, ce conținea și o prevedere care solicita conservarea energiei și respectarea DST-ului.
De atunci, ora de vară a rămas stabilită pe o perioadă de șapte luni, între echinocțiul de primăvară și cel de toamnă, Arizona fiind singurul stat american care nu a adoptat DST.
Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu anul 1916 (între 30 aprilie – 1 octombrie).
Au urmat britanicii ce au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai – 16 octombrie), apoi țări precum: Belgia, Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia și Tasmania.
În prezent ora de vară, este folosită de 70 de țări din întreaga lume, dar nu toate țările au aceleași perioade pentru schimbarea orei de vară.
Exista multe state care au introdus doar experimental ora de vară.
China a utilizat ora de vară în perioda 1986 – 1991, iar Japonia nu a introdus folosirea orei de vară.
De asemenea țarile ecuatoriale și tropicale nu aplica ora de vară deoarece durata zilei este egală de-a lungul anului deci ar fi o inutilitate.
Toată populația românească este rugată cu insistență să se trezească duminică 25 martie la ora trei punct și să-și potrivească ceasurile cu o oră mai înainte. Astfel ceasurile vor deveni automat model de vară ce vor arăta concomitent ora 4,00.
Pentru cei ce se vaită că astfel dormi mai puțin (după o prostie lansată cu ceva ani în urmă de unii de la niște televiziuni comerciale iar mai apoi preluată de tot mai multă lume) îi liniștim că cele două treburi nu au legătură între ele. Oricine poate dormi cât poftește.
Mai sunt minți „luminate” ce pretind că se dereglează ceasul biologic al individului prin aceste măsuri. Nimic mai fals! Doar la zborurile lungi cu avionul ce schimbă brusc mai mult de patru-șase fusuri orare au o mică influență asupra omului ce se recuperează în câteva zile fără efecte secundare.
