Timișoara are numeroase puncte de interes și atracție realizate de-a lungul timpului. În elanul lor constructiv, cei din perioada socialistă s-au grăbit să doteze orașul cu fel de fel de artefacte mai mult sau mai puțin binevenite.
La jumătatea anilor ’60 din secolul trecut s-a terminat demolarea imensei construcții a ceea ce a fost cazarma Transilvania. Sigur că a fost o imensă eroare. În loc nu a apărut nimic demn de a fi menționat. Doar pe un colț al spațiului obținut a fost ridicat hotelul Continental. Restul este un fel de încropeală de parc sărăcăcios.
Pentru a mai umple terenul rămas chilug a răsărit ideea cuiva de a se construi un ceas floral ce ar fi trebuit să fie fala centrului. Zis și făcut. În scurtă perioadă a apărut construcția ceasului. Era îngrijit, iarba era tunsă regulat, ceasul funcționa, florile veștede erau schimbate la timp. A fost, pentru acea vreme, un fel de loc de atracție pentru timișoreni. Se fotografiau la locul cu pricina pentru o amintire la album. Chiar și cei ce se grăbeau la lucru îl puteau zări din tramvai pentru a verifica ora. Mergea destul de exact la începuturi.
A trecut vremea când prim secretarul dădea un ordin se repară totul. În perioada asta a noastră se discută mult și … ( bine deloc) nu se face mai nimic.
Ceasul a fost trecut la firma Horticola. Au fost promisiuni mari. Ce-i drept au mai tuns verdeața și au mai pus câte o floare. Dar nici pomeneală să se repare și mecanismul ce stă și nu mai toacă minutele. În față și de la distanță rezonabilă arată acceptabil. Dar nu e recomandat nimănui să se apropie prea mult sau să ajungă în spatele construcției. Riscurile sunt imense. Veșnic cad bucăți de tencuială sau de betoane scorojite. Nici curățenia nu prea este la ea acasă aici în plin centru. Pentru a demonstra că suntem români pe de-a întregul, de un timp, tuburile de beton din jurul ceasul au fost legate, (cu ce altceva?) cu sârmă!
Ceasul nu mai funcționează de mulți ani. Din fală a ajuns o rușine a civismului urban. Din an în paști se trezește câte un edil sau un consilier local să promită că va face și va drege. Evident că nu face nimic! Dar dă bine să se laude. De obicei primăvara apare elanul de a înfrumuseța orașul la edili. Din vorbe. Că lucrul cu faptă este mult mai dificil și nici nu se vede frumos la televizor.
Chiar în aprilie anul trecut (2017) au fost promisiuni ca se renovează tot și va arăta minunat. Se făceau planuri și cu localul ce va apărea din nou în spatele ceasului. Aducem pe acestă cale aminte primăriei municipiului că iar se apropie luna aprilie când se promite mult. Se vorbea cândva și de o sumă de 8.000 de euro anual ce ar fi mers de la primărie pentru întreținerea ceasului. Mai exact, pentru cosmetizarea parculețului cu flori, că de funcționarea acelor de ceasornic nu poate fi vorba. Tot din foclorul administrativ se ițește și povestea că sub ceas se va amenaja o parcare subterană. Așa promitea un fost viceprimar, foarte guraliv de-altfel, dar în urma căruia nu a rămas nimic în afara unor bancuri proaste.
Doi boschetari ce aveau „domiciliul” sub podul de la Neptun au vrut să se mute în clădirea de sub ceas. Când au văzut mizeia de acolo au plecat oripilați. „Ești nebun? Eu nu stau în mizeria asta!”.
Consilierii locali au fost de acord la un moment dat cu transferul dreptului de proprietate al Ceasului Floral, din patrimoniul Horticultura, în patrimoniul orașului, printr-un contract de donație. La nivelul primăriei ar fi trebuit să apară o comisie ce ar fi rezolvat aceste birocrații.
Au fost promisiuni, de asemenea ferme, că până la finalul anului 2017 ceasul va arăta și va funcționa perfect. Finalul anului a trecut de mult, iar ceasul … tot la fel. Si cu o mizerie greu de descris.
De mirare este faptul că o firmă importantă a orașului ce are o veche tradiție în industrie nu numai că nu reușește să repare, pro bono sau pe bani, acel mecanism buclucaș. Dar își etalează cu mare enfază reclama în vârf. Dacă nici măcar tăblăria ruginită a reclamei nu este măcar curățată, la ce ne puteam aștepta? Oare marii specialiști ai fabricii din Freidorf nu au trecut niciodată pe lângă Ceasul Floral și pe lângă kitschul ruginit ce ține loc de publicitate?
Pata de rușine de pe obrazul urbei se adâncește an de an. Ceasul Floral este la fel de util ca un ceas cu cuarț la care nimeni nu știe să-i schimbe bateria și mai are și cureaua ruptă.
