Timișoara, dar și Banatul în ansamblul său este cunoscut pentru multe premiere de toate felurile. De la cele științifice, medicale, literare sau înginerești, până la cele mai lumești cum ar fi întâietatea unei fabrici de bere. Toate aceste fapte dau măsura unui spirit iscoditor și mereu aflat în avangarda cunoașterii.
De data aceasta se relevă încă o premieră ce a avut loc prima dată pe aceste meleaguri. Nu mai este vorba de a inventa ceva, ci de mersul întortocheat al istoriei ce de multe ori nu ține cont de oameni sau de granițe. Acum este la modă un termen militar și administrativ ce se folosește în spațiile cuprinse de conflicte interetinice sau inter-țări. Sub stindardul Națiunilor Unite există corpuri militare ce se interpun între beligeranți acolo unde pace este în pericol. Sunt celebrele căști albastre ce au rol de jandarmi între părțile aflate în război.
La noi în Banat au apărut aceste armate de menținerea păcii înainte de a apărea Liga Națiunilor cea ce va duce la viitorul ONU. Este prima astfel de misiune armată chiar înainte de a apare acest termen.
Publicistul Ilie Sârbu, care studiază asiduu arhivele civile și militare, ca parte a grupului de cercetare al Asociației Culturale Savați Patrimoniul Timișoarei, aduce câteva date mai puțin cunoscute. Sunt o parte din scrierile și contribuția asociației la marcarea anului Centenar. Acum, la o sută de ani de la evenimentele de după încheierea primei conflagrații mondiale se poate vorbi mai puțin încrâncenat despre ce a fost în acel an ce a marcat un secol întreg.
Banatul, la sfârșitul Primul Război Mondial, a devenit spațiul în care pentru prima dată în istoria lumii a avut loc o misiune de menținere a păcii (1918-1919). Trupele franceze, chiar în inima Banatului au născut un model de intervenție postconflictuală. Nu e vorba despre învingători sau perdanți, ci pur și simplu despre o situație creată de război între două state aliate-învingătoare, România și Serbia. Banatul, această țară dintre ape, promisă României de către aliați pentru a intra în Marele Război de partea Antantei.
România a fost singura țară a Europei care și-a făcut foarte bine temele pentru Marele Examen și a fost singura țară aflată în acest război care a avut numai de câștigat: cu un sistem bancar foarte bine pus la punct, o regiune puternic industrializată, cu mii de kilometri de linie ferată, străbătut și de celebrul Orient Expres, cu un canal perfect navigabil ce asigura o iesire ușoară spre Europa fără “chinurile”Cazanelor Dunării, cu o Industrie Metalurgică înfloritoare, cu unul dintre cele mai mănoase pământuri ale Europei, cu locuitori harnici și educați în majoritate români – vorbitori de mai multe limbi de circulație zonală, cu sate sistematizate, cu orașe moderne, elegante și cu cireașa tortului promis … Timișoara. Iar Franța a fost cea care a împărțit Banatul în trei, în numele unei păci zonale, ce a adus atât de multă suferință în rândul locuitorilor. Neamul bănățenilor s-a răspândit în trei zări. Sacrificiul bănățenilor în numele Primului Război Mondial a fost imens, iar pentru Unirea cu România, urmașii “acelor viteji vorbitori de o limbă aproape ca noastră” (Napolean Bonaparte) încă mai plătesc… nerecunoscut niciodată oficial.