„Bacalaureatul ilegal”, pentru elevii care încă nu au terminat clasa a XII-a

Perioada cuprinsă între 12 şi 22 februarie, perioada competenţelor orale, nu îi îngrijorează pe liceeni, în schimb este o măsură revoltătoare luată fără consultări publice, asta pentru că se încalcă Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, art. 77, alineatul (2), în care se specifică faptul că au voie doar absolvenţii de liceu în sesiunea de Bacalaureat (din perioada asta): „Elevii care au promovat clasa a XII-a/a XIII-a vor susţine examenul naţional de bacalaureat”, conform legii.

„Mi se pare cel puţin nepotrivit ca, în această perioadă, chiar în aceste zile, să se ţină aceste competenţe, când se vorbeşte în Legea Educaţiei Naţionale de absolvenţi de clasa a XII-a, iar aceşti elevi nu sunt absolvenţi, ei încă nu au terminat cursurile. Or, să se dea aceste competenţe în luna februarie mi se pare cel puţin deplasat. Este, sigur că da, o decizie a Ministerului, iar ea trebuie respectată de Inspectoratele Şcolare. Însă, aşa cum spuneam, de altfel, este şi poziţia oficială a federaţiei noastre, că nu este un lucru potrivit, nimerit ca să pui nişte elevi să dea acest examen în condiţiile în care ei încă nu au absolvit şi mai au încă un semestru în faţă. Eventual ar fi un aspect pozitiv, ca să spun aşa, că nu se aglomerează în perioada examenelor scrise, dar este vorba despre competenţe care nu presupun eforturi foarte mari din partea elevilor de a învăţa, şi, aşa cum spuneam, Legea Educaţiei este foarte clară. Se vorbeşte despre absolvenţii de liceu şi nicidecum despre elevi care, chiar dacă sunt în clasa a XII-a, încă nu au terminat. Nu poate fi potrivită o astfel de măsură luată de Minister”, susţine preşedintele federaţiei.

20% mărire salarială pentru profesori de la 1 martie 2018

„Creşterea salarială care este prevăzută pentru sistemul bugetar ne include, evident, şi pe noi (n.r. — profesorii). Avem această mărire salarială de la 1 ianuarie 2018, cea de 25%, dar ea, de fapt, se valorifică într-o creştere efectivă de bani, în buzunarul omului, de circa 4%, pentru că este vorba despre trecerea acelor datorii pe care angajatorul trebuia să le plătească, susținând angajatul. Dar avem o altă mărire salarială de la 1 martie în 2018, care presupune o creștere de 20%. Când spunem mărire de 20%, ne referim la salariile din ianuarie 2018, deci va fi o mărire mult mai mare, astfel încât credem că aceasta este destul de substanţială”. 

Nu există majorare de salariu şi pentru personalul nedidactic. „Cauza o ştim bine: nu sunt bani suficienţi pentru sistemul de învăţământ”, este de părere Virgil Popescu. Sporurile, un ban în plus

,,Avem o problemă aici. Pentru personalul nedidactic şi din Inspectoratele Şcolare, dar şi din unităţile şcolare, această mărire nu se elaborează, nu se face. Noi credem că dacă se face o mărire salarială a acestui personal din sistemul de învăţământ, ar trebui să se facă pentru toată lumea şi nu pentru o categorie sau alta. Dacă se realizează, şi nu mai este atât de mult până la 1 martie 2018, noi credem că se va ajunge la o salarizare relativ bună în sistemul de învăţământ, dar pentru personal didactic şi didactic auxiliar. La salariu se adaugă şi posibilitatea obţinerii de sporuri în limita a 30 la sută din totalul salariilor. Valabile atât pentru cadrele didactice, cât si pentru personalul auxiliar. De altfel, a şi fost elaborat acel regulament în valoare de maximum 30 la sută din valoarea veniturilor salariale. Sigur că pentru personalul nedidactic, aceste sporuri se pot elabora în urma unor competenţe pe care le acordă celelalte instituţii abilitate ale Statului, un exemplu ar fi sporul pentru radiaţii şi aşa mai departe, astfel încât se va ajunge la obținerea lor doar cu aprobarea celorlalte institutii ale Statului român”.

Sporul de suprasolicitare psihică se va impune de la 1 decembrie 2018 

„Este prevăzut în lege, de la 1 decembrie 2018, un spor de suprasolicitare neuropsihică, de 10%, asta înseamnă de fapt mărire salarială, evident, şi lucrul acesta nu poate decât să ne bucure. Să sperăm că se va menţine acest spor, astfel încât salariile să crească şi mai mult şi, sigur că da, ne şi avantajează într-un anumit fel, pentru că uzura psihică a cadrului didactic este foarte mare. Chiar dacă pentru ceilalţi angajaţi, din celelalte sisteme bugetare, şi nu numai bugetare, ar părea oarecum desuet acest spor. Repet, elementul de uzură psihică este foarte mare, şi atunci nişte bani în plus nu strică nimănui”.

Primăria, înlocuită de Inspectoratul Şcolar în ceea ce priveşte plata salariilor

„De la 1 ianuarie 2018 plata salariilor a trecut la Inspectoratele Şcolare. Acel sistem prin care Primăria a fost, să zic folosind un termen mai puţin elegant, un fel de poştaş al surselor de bani, a trecut la inspectoratul școlar, astfel că circuitul banilor este mai simplu, în sensul că vine de la Minister la inspectorat, iar de acolo, la şcoli, sigur că în funcţie de salariul fiecăruia, în funcţie de gradaţia pe care o are sau nu, în funcţie de vechime şi aşa mai departe. A fost eliminată această verigă, să spun aşa, a intermedierii salariului. Lefurile se plătesc, e adevărat puţin mai târziu pentru toată lumea, astfel că a apărut această mică diferenţiere fiindcă oamenii aveau rate contractate anterior, însă, cu timpul, se vor rezolva şi aceste aspecte. Legea 153 a salarizării personalului din sectorul bugetar prevede clar aceste lucruri. Sperăm ca lucrurile să rămână aşa, să nu apară amânări, însă deocamdată asta este legea, noi suntem pentru respectarea acestei legi. În ciuda unor discuţii care au apărut în sistem, faptul că vor scădea salariile nu este adevărat”.

Alăturarea de clase sau creşterea elevilor mai mult decât prevede legea — motive toxice pentru învăţământul românesc 

„Vorbim și aici tot lipsa banilor. Aminteam înainte de măriri salariale. Sigur că da, ele sunt necesare (…). Însă, e adevărat, numărul copiilor a scăzut foarte mult, dar asta nu înseamnă să închidem şcoli sau să adunăm copii din clase diferite în aşa-zisul sistem simultan — mi se pare cam mult pentru judeţul Timiş să se facă asemenea comasări de clase şi, mai ales, în sistemul de învăţământ preşcolar, pentru că aici avem iarăşi o mare problemă. Fie se desfiinţează (…) grădiniţele în totalitate, fie a crescut numărul de elevi. Recomandarea, cu ghilimelele de rigoare, a Inspectoratului Şcolar, este ca grupele de preşcolari să fie de 30 de copii, or asta mi se pare o încălcare gravă a Legii Educaţiei, pentru că în lege se prevede un număr de 20 de elevi de preşcolari per grupă. A creşte numărul lor, în special în mediul urban, căci aici se poate face în mod deosebit acest lucru, mi se pare foarte grav, pentru că acei copii au necesităţile lor, evident. Se poate întâmpla, de exemplu, să plece unul dintre copii la toaletă (n.r. — cu însoţitor), iar de ceilalţi cine să se ocupe? Iar atunci, copiii rămân singuri. Aici s-a exagerat într-o măsură destul de mare, pentru că, repet, nu se poate face carte, educaţie, în general, cu un număr foarte mare de copii. De asemenea, în învăţământul special primar şi în mod deosebit la sat, s-a trecut la comasarea claselor în sistem simultan. Or, să faci şcoală, carte cu 20, cu 30 de copii, cu două, cu trei sau cu patru clase în aceeaşi oră, iarăşi mi se pare destul de mult. Nu cred că este un sistem de învăţământ eficient, nici sub aspect instructiv, nici educativ. Să împarţi o oră de 45 de minute în trei, chiar în patru, sau chiar în cinci, pentru că avem şi acea grupă pregătitoare şi avem situaţii, e-adevărat, mai rare, când noi avem grupe de clase în care se regăsesc toţi copiii de la pregătitoare până la clasa a patra, e foarte mult. Nu se poate face carte în mod eficient în asemenea condiții”.

Depopularea mediului rural, un motiv întemeiat pentru închiderea de şcoli?

„În mediul rural, este un fenomen destul de îngrijorător: în special tinerii au părăsit satele. Mulţi au luat şi copiii cu ei. Vreau să precizez că, faţă de ’89, numărul de copii a crescut la jumătate, cel puţin în judeţul Timiş, ceea ce este foarte mult în aproximativ 28 de ani, însă, repet, sistemul de educaţie nu este totuşi potrivit pentru că discutăm despre o modernizare a sistemului de învăţământ, discutăm despre eficientizarea acestui sistem, or, prin aceste măsuri heirupiste, de multe ori, nu cred că se poate realiza mare lucru”.

Cazul trist al Colegiului Tehnic „Ion Mincu”, liceul care va dispărea

„Avem o situaţie mai deosebită aici în Timişoara, în care este vorba despre liceul Ion Mincu. Se desfiinţează şi sunt peste 1.000 de elevi. Copiii sunt împărţiţi în patru unităţi şcolare, respectiv la Școala 24, cu clase primare şi gimnaziu, la Liceul de Arte Plastice, la Liceul Electromotor, la Colegiul Tehnic de Vest. Mi se pare totuşi deplasat. Sigur, sunt anumite cerinţe, ca să spun aşa: lipsa de spaţii şcolare, dar să desfiinţezi acest liceu foarte mare, repet, are peste 1.000 de elevi, în detrimentul altora, mi se pare că nu e foarte potrivit. Ca motivaţie s-au adus rezultatele slabe ale şcolii şi, în mod deosebit, cele de la Bacalaureat. Însă sunt licee care au rezultate şi mai slabe decât Colegiul Ion Mincu, iar acelea au fost păstrate. Credem că nu este soluţia cea mai potrivită, asta susţinem. În ciuda părerii Inspectoratului Şcolar, în ciuda avizului pe care inspectoratul l-a dat, credem că nu este prea tărziu niciodată (…). Clasele de elevi  de la Arhitectură ale Colegiului Ion Mincu sunt poate cele mai bune clase, dacă nu, cele mai bune clase pe care ei le au. Elevii, desigur, doresc să absolve un asemenea liceu. Până în acest moment, hotărârea este luată, sigur, cu ajutorul sindicatului, noi am dat în judecată unitatea şcolară, dar nu doar pe ea, ci și Inspectoratul Şcolar şi Consiliul Local Timiş, pentru deciziile luate. Aşteptăm primele înfăţişări, primele termene ale instanţelor de judecată, să vedem ce vor hotărî. Dacă instanţa de judecată va hotărî că da, este rău că s-a procedat aşa, atunci se anulează acea hotărâre a Inspectoratului Şcolar şi a CJT. Dacă va spune da, asta este decizia instanţelor de judecată, nu avem ce face. Conform unui grafic, profesorii au fost repartizaţi, şi ei sunt cu prioritate oamenii care au primit posturi destul de bune în oraş, însă sunt împărţiţi. Unii dintre ei se pare că erau revoltaţi iniţial că se desfiinţează acest liceu, acum se pare că alții, puţini la număr, totuși, sunt mulţumiţi de noua repartiţie pe care au primit-o, dar, în general, există acea dorinţă a lor de a se menţine liceul. Este un liceu vechi, are 50 de ani, nu cred că ar fi cazul să se desfiinţeze. Decizia deocamdată asta este”.

„Pamblica” ministrului, peste tezele pentru admiterea la liceu. Acesta propune ca media claselor V–VIII, care în prezent contează în proporţie de 20% la admitere, să fie calculată doar din tezele de la materiile de bază

„În primul rând tezele trebuie să fie cu subiect unic şi să fie luate în considerare. Or, până în acest moment, tezele sunt doar unele cu subiect unic, altele nu (pe unitate şcolară), dar trebuie să fie cu subiect unic la nivel naţional. Nu poate fi vorba despre asta în perioada imediat următoare, ca această măsură să fie introdusă. Este o părere a ministrului, rămâne să vedem. Urmează se se analizeze lucrurile, să se vadă lucrurile bune și lucrurile mai puţin bune ale acestei măsuri. Personal, eu sunt pentru reintroducerea examenului de admitere în liceu. Cred că este cel mai bun lucru care se poate întâmpla, pentru că vin elevii din şcoli unde exigenţa e mai mare, la alte şcoli e mai mică, şi atunci pot apărea anumite ocazii în care un elev de la o anumită şcoală cu rezultate mai puţin bune, dar cu note mari, să poată lua locul unui elev care într-adevăr ar merita să fie la acea școală. Un examen serios este cel mai bun lucru care se poate realiza în acest sens”.

Schimbarea Guvernului, un film de comedie?

„Schimbarea atât de frecventă a miniştrilor nu este un lucru bun. Cred că sistemul acesta de învăţământ are cei mai mulţi miniştri puși în funcție dintre toate celelalte ministere, în ultimii 30 de ani.  Or, să schimbi ministeriatul o dată la trei luni, la şase luni, mă rog, mi se pare un lucru nepotrivit. Asta pentru că în sistemul de învăţământ rezultatele nu se percep imediat. Ele se pot percepe după un anumit timp, măcar un ciclu de învăţământ, şi asta ar însemna patru ani. Sistemul de învăţământ preuniversitar este foarte important. A-l  lăsa în seama unui secretar de stat, dar care nu poate lua măsuri decât dacă îi permite ministrul, mi se pare un lucru cel puţin riscant, pentru că ministrul este şeful, să zic aşa, al sistemului, şi atunci el poate veni cu păreri deformate. Poate nu ştie foarte bine sistemul de învăţământ. Şi atunci se poate crea o anumită dereglare şi în preuniversitar, şi în învățământul universitar”, a concluzionat Virgil Popescu, preşedintele Federaţiei „Spiru Haret”, filiala Timiş.