Din timp în timp, prin diverse voci, unele chiar cât de cât serioase, ni se induce ideea că am avea nevoie de o dictatură. Că lucrurile nu mai pot merge aşa, că democraţia, aşa cum o practicăm noi, e o crasă bătaie de joc. Ce fel de dictatură? O dictatură militară sau o sănătoasă dictatură sub acoperire a Securităţii vechi şi noi, care e aceeaşi? E adevărat, armată nu prea mai avem, iar cea pe care o avem nu pare deloc interesată să preia răspunderea puterii totale. Se mulţumeşte cu salarii grase, cu vizite de lucru la partenerii euroatlantici, şi e oricum sub controlul NATO, care, la rândul său, e controlat de SUA. Dar Securitatea, cu nenumăratele ei servicii, care se calcă între ele pe bocanci şi cam taie frunză la câini? Pe vremuri, când mai aveam presă scrisă, câteva sute de ofiţeri se ocupau conştiincios cu cititul ziarelor. Astăzi inspectează zilnic Internetul… Securitatea, care, de altfel, a preluat acoperit puterea prin Traian Băsescu, Florian Coldea, Laura Codruţa Kövesi, Roberta Anastase, Monica Macovei, Emil Boc şi toată banda, Securitatea e cu totul altceva, e mult mai răspândită, proteiformă, şi deci mai puternică. Securitatea poate să pună de o dictatură, una moale (soft în engleză, molle în franceză), de rahat, desigur, dar aparent funcţională. Funcţională? Da, pentru ea însăşi, pentru familiile tribului, pentru establishment şi pentru ocupanţii străini.
Dar ca să faci o dictatură, fie ea şi sub acoperire, a securiştilor vechi şi noi, ai nevoie de un dictator. Cine se prezintă, cine are profilul, cine e realmente interesat? De-o bună bucată de vreme, Cozmin Guşă se antrenază la vedere pe Realitatea TV pentru ceea ce ar putea fi marele rol al vieţii sale. Cu doi servanţi docili la dispoziţie, cândva totuşi ziarişti ca oricare alţii la Ziua de Cluj, dar nu numai cu ei, pentru că toţi angajaţii Realităţii TV sunt pregătiţi în tot momentul să-l servească pe noul mare om cu chelie şi zâmbet mefistofelic adecvate ca să-şi facă în cele mai bune condiţii pregătirea cu public pentru rolul de dictator al României care pare să-i fie destinat. O jumătate de oră, o oră, două ore şi mai mult, marele om al viitorului se exprimă despre geopolitică, politică internă, economie mondială şi, vai, economie românească, morală publică, aranjamente obscure din măţăraia PSD şi PNL, scenarii, dezvăluiri, analize şi sinteze. În studio sau prin telefon şi cu foarte mulţi invitaţi în platou, unii chiar profesori universitari sau foşti miniştri, care îl ascultă disciplinat, cu ciocul închis şi ridicat în vânt ca să prindă informaţia.
Dar cine este noua Dunăre a gândirii, noul Geniu al Carpaţilor? Vechea Securitate i-a inventat pe Traian Băsescu şi Elena Udrea după modelul Nicolae şi Elena Ceauşescu pentru că alte modele nici nu avea. Cozmin Guşă seamănă leit cu ultimul Ceauşescu — vorbeşte numai el şi trebuie să-l ascultăm toţi. Noua producţie de televiziune pare direct ieşită din capul unor generali foarte în vârstă. Cozmin Guşă ar fi devenit celebru după ce ar fi tipărit exact nouă articole devastatoare împotriva lui Ion Iliescu într-un obscur ziar judeţean din Cluj, Mesagerul transilvan. Mai înainte, debutase în afaceri vânzând ţigări şi „ciungă”. După unele informaţii, tot din judeţul Cluj, ziarul la care scria Guşă dădea rezultatele multaşteptate de la Caritas, jocul piramidal de tristă amintire din oraşul de pe Someş. A devenit, nu se ştie prin ce miracol, un fel de director al trustului de media Intact al lui Dan Voiculescu. La fel de miraculos a fost avansat de Adrian Năstase, prim-ministru în epocă, secretar general al PSD. Cum? Cine? De ce? Mister!
A urmat o perioadă mai haotică, a servit la Traian Băsescu, a fost dat afară de acesta, şi-a înfiinţat un partid din vreo trei membri (Cozmin Guşă, Aurelian Pavelescu, Lavinia Şandru), a candidat fără succes dar cu declaraţii de o enormă insolenţă la primăria Capitalei. O perioadă deci mai confuză din viaţa viitorului nostru lider absolut. A preluat apoi, la fel de misterios, postul Realitatea TV, despre care se spune că are datorii faraonice la stat, de care statul român nu pare deloc interesat. Pe site-ul necenzuratmm.ro, la 19 decembrie 2014, este citată o declaraţie a fostului deputat, avocatul Aurelian Pavelescu, preşedinte PNŢCD în ultimii ani, fost membru PIN : „Cozmin Guşă trebuie să clarifice relaţia lui cu Iulian Vlad, pentru opinia publică, pentru cei care au rămas în PIN şi care au încredere în continuare în el. Trebuie să clarifice relaţiile lui cu Virgil Măgureanu! Trebuie să clarifice relaţiile lui cu Mircea Popa! Trebuie să clarifice de unde vin banii, şi pentru partid, şi pentru propria lui persoană. Cozmin Guşă este o persoană care nu are o meserie. Cozmin Guşă de meserie este fizician, a făcut Facultatea de Fizică. A intrat în presă într-un mod destul de ciudat. A spus că are 3 case şi 3 apartamente (un apartament şi o vilă ar fi pe numele familiei — nota red.). Averea lui de pe Declaraţie depăşeşte 1 milion de euro”.
După preluarea netransparentă a Realităţii TV, fostă proprietate a lui Sorin Ovidiu Vântu, a reînceput marşul triumfal al viitorului nostru dictator. „Viitor”? De ce viitor? Prin Realitatea TV, Cozmin Guşă ne dictează deja nouă, tuturor românilor, şi nu numai papagalilor care stau şi-l ascultă înţepeniţi şi cu ciocul ferm închis în studioul central, cam ce ar trebui să gândim despre lucrul public (res publica sau, în franceză, la chose publique). O face în numele său personal sau în numele SRI, al directorului Eduard Hellvig, colegul de şcoală al lui Rareş Bogdan? Lucrurile nu sunt clare pentru nimeni. Concurenţii răuvoitori spun că doar SRI, DNA şi omul lor, preşedintele Iohannis — principalii beneficiari ai propagandei frenetice de pe Realitatea TV guşistă sau guşiotă — pot să apere această firmă de ANAF, de Fisc adică. Sumele vehiculate nu sunt decât de ordinul a 24 de milioane de euro datorii. Câţiva kilometri de autostradă, cum ar veni.
Cine este Cozmin Guşă? Merită să punem această întrebare azi, pentru că mâine s-ar putea să nu o mai putem pune. Cine a vorbit la înmormântarea generalului Iulian Vlad, fostul şef legendar al Securităţii? Cozmin Guşă însuşi. Cum? De ce? Enigma nu e încă dezlegată. Dacă Guşă nu e decât un aventurier şi şi-a gestionat singur întreaga carieră, poate fi socotit un nou erou al timpurilor moderne. Dar, din câte ştim, niciuna dintre persoanele care se manifestă frecvent pe scena publică românească şi căreia i se atribuie coluziuni cu servicii străine majore (FSB, GRU, Mossad, CIA, BND…) nu o poate face fără acordul şi controlul unui serviciu intern sau al mai multora. Deci, ori Cozmin Guşă e un geniu geostrategic, militar şi economic solitar, ori e doar o nefericită opţiune a serviciilor româneşti. Oare doar atât le duce capul?