Filarmonica Banatul Timișoara organizează un super-concert simfonic, cu lucrări din repertoriul celor mai mari compozitori ai lunii, vineri 19 ianuarie, de la ora 19.00.
O serenadă şi o simfonie
Programul cuprinde Mica serenadă în sol major K.V. 525 de Wolfgang Amadeus Mozart, Concertul în mi bemol major pentru 2 corni şi orchestră de Joseph Haydn şi Simfonia nr.4 în si bemol major op.60 de Ludwig van Beethoven. La 4 august 1782 Mozart s-a căsătorit. A compus foarte repede o serenadă pentru acest eveniment, ca preludiu artistic al noii vieţi în care tocmai intra. De regulă scria la comandă astfel de serenade care se executau la nunţi, botezuri, aniversări, serbări, de obicei seara. Împreună cu divertismentele compuse, aceste lucrări erau totuşi opere de preţ. Serenada pe care o vom asculta în deschiderea programului de vineri, Eine kleine Nachtmusik a fost compusă la Viena, în perioada în care lucra la opera Don Giovanni. Noi îi spunem Mica serenadă, dar titlul corect este O mică serenadă nocturnă. Nu ştim cine a comandat-o şi nici data primei audiţii, dar ştim că azi este cea mai populară lucrare mozartiană. Se cântă foarte des, chiar dacă nu întotdeauna integral, este prezentă în fragmente în muzica unor filme, cum ar fi Reţeaua (The Net) sau ca sunet de apel pe telefoanele mobile. Să mai menţionăm că în catalogul compozitorului structura este trecută ca având 5 părţi, cu toate că noi o cunoaştem ca având doar 4. Ar fi existat o parte a doua Menuet şi trio, care a dispărut, sau ar fi fost retrasă chiar de Mozart. La final putem spune că în această superbă lucrare, cu mijloace de expresie reduse, geniul muzicii reuşeşte să exprime o bogată şi variată gamă de nuanţe sufleteşti cuprinse între nostalgie visătoare şi contagioasă voioşie.
Concertul lui Haydn pentru doi corni
Concertul lui Haydn pentru doi corni este o prezenţă solistică rar întâlnită pe scenele de concert. Nu poate fi o pagină solistică de mare virtuozitate deoarece Haydn nu avea potriviri temperamentale cu particularităţile cântului solistic. Deşi cunoştea bine instrumentele, mai ales prin prisma funcţiunii lor în ansamblu, totuşi nu avea experienţă pentru capacităţile lor solistice. El nici nu a avut posibilitatea să asculte lucrări de virtuozitate, în cadrul restrâns de la Eisenstadt sau Eszterház. Concertele erau mai răspândite în Italia, sau Franţa, ţări pe care nu le vizitase, precum Mozart sau Beethoven. Haydn a compus 2 concerte pentru corn şi acest dublu concert pentru corni pe care-l vom asculta. Rămâne ca cei doi solişti: Ioan Gabriel Luca şi Mihai Sîrbu să ne dezvăluie frumuseţea lui. La finalul concertului simfonic al orchestrei Filarmonicii „Banatul” vom asculta Simfonia nr.4 în si bemol major, op.60 de Ludwig van Beethoven.
Dirijorul concertului – maestrul Gheorghe Costin
Pe nedrept considerată ca intermediar între titanicele simfonii a III-a „Eroica” şi a V-a „A destinului”, Simfonia a IV-a, deşi a fost compusă aproape paralel cu a V-a, este mult mai liniştită, mai limpede, totuşi profundă şi plină de spirit, parcă ocupând un loc imediat după Simfonia a II-a. La fel precum vorba din popor care spune că atenţia acordată copilului mijlociu este mai redusă, această simfonie aflată între doi giganţi este întâlnită mai rar pe scenele de concert. Deşi nu este o capodoperă, mulţi melomani au demonstrat, ascultând-o, un cald ataşament. În anul compunerii ei,1806, Beethoven a creat multe lucrări devenite celebre — trei din cvartetele de coarde din ciclul Razumovsky, a revizuit opera Fidelio cu noua uvertură Leonora III, Concertul pentru vioară, Concertul nr.4 pentru pian şi cum am amintit, Simfonia a V-a. Astfel, Simfonia a IV-a ne îndeamnă să ne imaginăm că perioada în care a fost compusă a fost cea mai fericită din viaţa titanului muzicii simfonice. Dirijorul concertului de vineri 19 ianuarie va fi maestrul Gheorghe Costin – a povestit concert-maestru Filrmonicii Banatul Timişoara, Mircea Tătaru.