Pe 30 decembrie 1947 Regele Mihai I era șantajat și amenințat să semneze actul de abdicare, o abdicare pe care Constituția României nu o prevedea și nici Regele nu o dorea.

După ce, în prealabil, palatul fusese înconjurat de unități ale Diviziei ”Tudor Vladimirescu”, formată în URSS, cei doi demnitari au dat regelui spre semnare actul de abdicare, fără a i se permite să facă vreo modificare. În această situaţie, Regele Mihai a spus: „Nu va curge sânge din pricina mea!”. Apoi a semnat abdicarea.

Pe 30 decembrie 1947, Petru Groza a venit la palatul Elisabeta, însoțit de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Regele Mihai I a fost silit, prin șantaj și amenințare (uciderea a 2.000 de studenți arestați în cursul manifestărilor promonarhiste), de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, și dr. Petru Groza, președintele Consiliului de Miniștri, să abdice, în favoarea comuniștilor.

În aceeași zi, Adunarea Deputaților a adoptat Legea nr. 363, prin care România era proclamată republică populară. Astfel, în locul monarhiei, a fost inaugurată dictatura comunistă.