Celebrat a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, Sfântul Ștefan a fost întâiul mucenic ce și-a dat viața pentru credință. El a fost și primul dintre diaconi, ales la propunerea Sfinților Apostoli. Numele Ștefan înseamnă ,,cunună” în limba greacă.
Sfântul Ștefan a fost martorul Învierii Domnului și Înălțării Sale la cer, dar și al Pogorârii Duhului Sfânt. Pentru că el predica aceste adevăruri, a stârnit furia fariseilor și a conducătorilor evrei care îl doreau mort. De aceea, l-au acuzat în mod fals de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu și a fost judecat și omorât cu pietre. Fiindcă era un adevărat creștin, el i-a iertat pe cei care l-au ucis, întocmai ca Iisus Hristos, spunând: ”Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Iar Dumnezeu a ascultat rugăciunea Sfântului Ştefan, căci pe locul unde a fost ucis el se afla un tânăr care se numea Saul, fariseu, care păzea hainele celor care aruncau cu pietre în Ştefan, și care va deveni, din cel mai mare prigonitor al creştinilor, însuși Apostolul Neamurilor – Sfântul Pavel.
De Sfantul Stefan, aproape jumătate de milion de români îşi sărbătoresc onomastica.
Potrivit unei tradiții străvechi, de Sfântul Ștefan este bine să se dea în dar o icoană a Sfântului sau o candelă nouă aprinsă pentru sănătatea rudelor bolnave, dar şi pentru sporul casei. Tot ca un semn al iubirii, preţuirii şi respectului este bine ca în această zi persoanele certate să se împace.
Tot de Sfântul Ştefan, se prepară şi se împart mucenici cu miere şi nucă, care amintesc de moartea lui mucenicească.
Se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare se împart şi persoanelor tinere, care poartă numele primului mucenic Ştefan.
Nu în ultimul rând, este bine ca în această zi să evităm deplasările în zonele montane și în locuri izolate, care ne pun viața în pericol.