Raportându-ne la condițiile existente, 2017 n-a fost un an rău pentru fotbalul timișorean. Raportându-ne, repet, la condițiile existente! Fără investiții, fără jucători, fără interes din partea publicului, așa cum e Timișoara acum.
ACS Poli a reușit, în sezonul de primăvară, o salvare miraculoasă de la retrogradare, după o penalizare de 14 puncte și un baraj cu UTA (încă) Bătrâna Doamnă. Ba a fost și semifinalistă în Cupa României și finalistă în Cupa Ligii. În toamnă, parcursul a fost rezonabil, locul 9, la 11 puncte distanță de locul ce duce la baraj. Ionuț Popa a făcut mai mult decât se putea face. Prea puțin pentru a fi cu adevărat apreciat la adevărata sa valoare. De fapt, la alb-violeții de Liga I, calitatea antrenorului a luat-o mult în fața celei a conducerii. Iar dacă nu se rezolvă problema finanțării, va fi foarte greu…
ASU Politehnica, nou-promovată sezonul trecut în liga secundă, a terminat primăvara abia pe 15, prima deasupra liniei. N-a avut însă emoții la retrogradare, patru echipe aruncând prosopul până în iarna trecută. Acum, poliștii de pe Știința vor intra în Noul An, anul Centenarului Marii Uniri, pe locul 5, la șase puncte de locul de baraj. Obiectivul nu poate fi decât unul singur: promovarea. Poate, astfel, timișorenii vor regăsi din nou calea stadionului…
Ripensia a revenit în Liga a II-a după 69 de ani. Are cel mai mic buget din eșalonul secund, a mers pe aproape același lot care a reușit o promovare cu totul nesperată (dar atât de dorită), iar fluctuațiile de formă și de rezultate s-au văzut. Locul 11, pe care s-a clasat la finalul sezonului de toamnă, este, în aceste condiții (laitmotiv ce revine obsedant), unul mulțumitor.
Să ne dorim mai mult! Să readucem Timișoara pe harta Europei fotbalistice!