Săptămâna Politehnicii. Așa pot fi numite primele șapte zile ale lunii decembrie, în Timișoara. Și asta pentru că în 4 decembrie 1921 lua ființă clubul istoric al studenților timișoreni, care a devenit, în perioada postbelică, un veritabil simbol al orașului.
98 de ani mai târziu, fotbalul în alb-violet e încă prezent în Timișoara, grație, în mare parte, suporterilor. ASU Politehnica evoluează în liga secundă și speră ca 2021, anul în care se va sărbători centenarul, să o prindă în elită. Mera, Ignea, Scutaru, Axente și compania evoluează, acum, pe „Știința”, la doi pași de locul în care se năștea echipa care a devenit, în timp, un adevărat simbol al comunității.
Prima Adunare Generală, într-o încăpere a căminului „1 MV”
Arc peste timp, într-o dimineață rece. Într-o încăpere a căminului „1MV” se constituia prima Adunare Generală a celui mai nou club sportiv din Timișoara. De la Chinezul, C.A.T, R.G.M.T și Unirea, la… Societatea Sportivă a Școalei Politehnice din Timișoara. Fotbal „politehnic” se juca încă din 1920, doar că nu într-un cadru bine organizat, cu un statut și o structură de conducere. Patru ani mai târziu, studenții aveau și un loc al lor în care să joace. Locația, exact cea în care se află, și astăzi, stadionul „Știința”, după ce, până atunci, jucaseră fotbal undeva pe strada Popa Șapcă, în zona pasajului din ziua de astăzi. Prima mențiune despre ideea înființării unui club sportiv sub tutela Școlii Politehnice o consemnăm la 5 aprilie 1921, în revista sportivă „Stadion”: „Studenții dela Politechnica din Timișoara fiind hotărâți a îngriji și de educația lor fizică, vor înființa în curând clubul lor sportiv după modelul colegilor dela București. Susținătorul acestei mișcări este d. Traian Lalescu directorul școalei Politechnice, care este și membru în comitetul central al F.S.S.R”. (n.r. — am redat nealterată ortografia articolului).
Primele partide, în campionatul districtual
Echipa de fotbal a Politehnicii a fost înscrisă mai întâi în Campionatul Districtual, categoria a II-a, unde a rămas până în 1924. Iată cum a fost descrisă apariția echipei Politehnicii în cartea Haide Poli, de Mircea Jiva: „Debutul tinerei echipe studențești în campionatul districtual categoria a II-a a fost privit cu ironie și scepticism de către cei care aveau deja un nume în fotbalul timișorean. O echipă fără antrenor, înjghebată ad-hoc din studenți și elevi, nu prezenta desigur prea multă garanție. În scurt timp însă această echipă de entuziaști a spulberat orice urmă de îndoială.
Cine au fost acești tineri talentați, care prin munca și seriozitatea lor au făcut să se vorbească tot mai mult despre ei și despre Poli? Numele lor, dacă la început n-au spus nimic, mai târziu au stat pe buzele a mii și mii de iubitori ai fotbalului, unele fiind înscrise chiar cu majuscule în presa sportivă a vremii. Aceste nume au fost: Pitea, Neamțu, Ignuța, Sfera, I. Pop, Vancu, Gherga, Doboșan, V. Chiroiu, Negru, Sepi I, Franțiu, Sepi II, T. Chiroiu, Munteanu, Franțiu II, Deheleanu, Drăghici, Protopopescu, Iașinschi, Hockl, Corcan, Roșca, Ursulescu și alții. Toți acești sportivi pot fi considerați pionierii fotbalului studențesc.” În vara acelui an, Politehnica și Kadima — echipa comunității evreiești din Timișoara — au disputat un baraj de promovare în prima categorie, duel câștigat de studenți, cu 2–0. A urmat apoi, în toamna aceluiași an, debutul în noua categorie, 1–3, în fața CAT-ului, însă, până la finele sezonului, cea mai nouă echipă de pe Bega termina pe locul 4, cu 14 puncte, după Chinezul, C.A.T. și R.G.M.T, depășind formațiile Sparta CFR, Rapid Timișoara, S.S. Jimbolia și Kadima.
Borne alb-violete
„Poli” rămâne la acest nivel până în timpul (n.r. — chiar dacă în acea perioadă s-au disputat doar jocuri amicale), dar și după primul război mondial, însă cei care se ocupau de echipă își doreau ascensiunea spre prima ligă. Iar după două încercări nereușite, în 1946 și 1947, alb-violeții au reușit prima promovare în Divizia A. Antrenor atunci, Victor Carte, iar finalul sezonului avea să o găsească pe CSU pe locul 10. Urmează schimbarea denumirii, în „Știința”, evoluția în culorile alb-albastru și un loc 3 în Divizia A. Și aproape 10 ani în care echipa a cresut tot mai mult.
Îndeajuns încât să aducă în vitrină și primul trofeu, în 1958, Cupa României, după 1–0 cu Progresul București, în ultimul act. După câteva sezoane cu prezențe atât în prima, cât și în a doua divizie, echipa devine, oficial, Politehnica! În 1966 se face schimbarea denumirii, iar culorile devin cele pe care le are și acum clubul. La șase ani de la triumful din Cupă, timișorenii joacă, din nou, cu trofeul pe masă, dar pierd șansa de a-l aduce în Banat, după 2–4 cu Jiul. Patru sezoane mai târziu, echipa termină pe 3 în elită, cu Angelo Niculescu pe bancă, după un parcurs fără înfrângere în fața propriilor fani. Consecință?! Primul joc oficial în cupele europene, la 13 septembrie 1978, cu MTK Budapesta. 2–0, după reușitele lui Păltinișanu și Cotec. În retur, 1–2, iar Poli a avanasat și au urmat meciurile cu Honved, 0–4 la Budapesta și 2–0 la Timișoara. Începutul anilor ’80 a fost excelent. Poli a câștigat, din nou, Cupa, după 2–1 cu Steaua (Păltinișanu și Vișan), iar în toamna acelui an timișorenii au întâlnit Celtic, în Cupa Cupelor. După 2–1 în Scoția, Poli a învins, acasă, în fața a 50.000 de fani, cu 1–0, prin reușita lui Păltinișanu, bifând astfel cel mai important succes din istoria clubului, de până atunci.
Iar de acolo, povestea a continuat și e bine-știută. Real, Atletico, West Ham, Fiorentina, Leipzig, Șahtior, Stuttgart, City. Pe plan intern, încă două Cupe pierdute, cu Steaua și Rapid, o șansă imensă de a câștiga titlul și apoi o prăbușire neanunțată, la finele sezonului 2010–2011. De atunci și până acum, clubul a suferit, însă pasiunea nu a dispărut în niciun moment. Ba mai mult, alb-violetul a revenit din nou și mai pregnant, din liga a 5-a! Iar drumul de la tăpșanele din Timiș la liga secundă a fost, paradoxal, unul dintre cele mai frumoase din istoria bogată a clubului-simbol al Timișoarei. Cel puțin pentru fani, cei care au făcut și încă fac tot posibilul să își vadă favoriții din nou în elită.
Posibil interes pentru ASU Politehnica
Săptămânalul „Fotbal vest” a scris, recent, despre interesul familiei Tender pentru echipa suporterilor. Se pare că Andrei, fiul lui Ovidiu Tender (n.r. —de curând eliberat din închisoare), a fost prezent la unul dintre meciurile de acasă ale echipei și și-a manifestat intenția unei implicări. Surse din cadrul clubului, atât din conducerea Universității, cât și din Peluză, susţin că nu există, deocamdată, nimic concret în acest sens. Însă admit că ar fi deschiși la discuţii cu oameni de afaceri dornici să vină în sprijin. De altfel, druckerii se mobilizează pentru a face din formaţia alb-violetă un „produs” mai atractiv pentru sponsori, tocmai în ideea în care se dorește ca Politehnica să revină pe prima scenă a fotbalului românesc înainte sau chiar în anul în care se sărbătoresc 100 de ani de la actul semnat în acea dimineață răcoroasă de 4 decembrie, undeva într-o încăpere a clădirii care adăpostește căminul studențesc „1 MV”.