# Departamentul Securității Statului, cunoscut mai popular ca Securitate, a fost, oficial, înființat prin decretul nr. 221 din 30 august 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR. Inițial a purtat numele de Direcția Generală a Securității Poporului (DGSP), formată din 10 direcţii centrale şi 12 direcţii regionale. Până în anul 1958, un rol însemnat în dirijarea noii instituţii l-au avut consilierii sovietici. Securitatea a fost creată de SMERȘ, o divizie a NKVD, având ca misiune înlocuirea serviciilor secrete din țările ocupate de URSS cu structuri de tip sovietic. Unitatea SMERȘ din România, numită Brigada Mobilă, a fost condusă, până în 1948, de colonelul NKVD Boris Grünberg, care folosea, în România, numele Alexandru Nicolski.
# Primul director al Securității a fost gen-lt. Gheorghe Pintilie, poreclit Pantiușa (nume real – Panteleimon Bodnarenko). Șeful Securității avea rang de ministru în cadrul Consiliului de Miniștri, fiind secondat de doi directori adjuncți cu rangul de secretari de stat, gen-mr. Alexandru Nicolski și gen-mr. Vladimir Mazuru (nume real: Wladimir Mazurow). Toți cei 3 erau ofițeri sovietici ai MGB, succesoarea NKVD.
# În anul 1958, personalul trupelor de Securitate era stabilit la 5.633 ofițeri, 4.108 sergenți reangajați, 1.416 angajați civil și 46.028 militari în termen, adică 57.185 persoane.
# În 22 decembrie 1989, Departamentul Securităţii Statului avea un efectiv total de 15.312 angajaţi, dintre care 10.114 ofiţeri, 791 maiştri militari, 3179 subofiţeri şi 1228 personal civil, conform istoricului Marius Oprea. Numai în unităţile centrale ale Securităţii lucrau 6602 persoane, în cele teritoriale şi la Securitatea municipiului Bucureşti erau 6059, iar în şcolile de pregătire şi perfecţionare a cadrelor – 225. În timp ce în unităţile speciale acoperite erau consemnaţi scriptic 2426, dintre care 1892 ofiţeri. De asemenea, Departamentul Securităţii Statului a beneficiat de serviciile a peste 400.000 informatori, dintre care cel puţin 136.000 au fost extrem de activi în zilele premergătoare evenimentelor din 1989.
# Departamentul Securității Statului a fost desființat – oficial – la 30 decembrie 1989. Personalul a fost redistribuit în șase agenții de informații și/sau contrainformații.
# La nivelul anului 1989, Departamentul Securității Statului din cadrul Ministerului de Interne, avea următoarea organizare: Direcția I – Informații Interne, Direcția a-II-a – Contraspionaj Economic, Direcția a-III-a – Contrainformații, Direcția a-IV-a – Contraspionaj militar, Direcția a-V-a – Securitate și Gardă, Direcția a-VI-a – Anchete Penale; Opt unități speciale: Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (U.S.L.A.), Unitatea Specială F – Filaj, Serviciul de Protejare a Secretelor de Stat, Serviciul Independent pentru Comerț Exterior, Centrul de Informatică și Documentare, Serviciul D – Dezinformare, Serviciul Independent Secretariat-Juridic, Serviciul Independent Învățământ-Mobilizare. Din organigrama DSS, mai făceau parte: Comandamentul pentru Tehnică Operativă și Transmisiuni, Consiliul Politic al Departamentului Securității Statului și Centrul de Informații Externe (fostul D.I.E).
# Spre exemplu, Direcția de Securitate Internă, cu peste 1000 de agenți, se ocupa cu eliminarea oponenților din interiorul PCR, din Consiliul de Miniștri și din Securitate. Această direcție reprezenta o Securitate în interiorul Securității, având propriile structuri de supraveghere, cenzură a corespondenței și monitorizare a telecomunicațiilor.
# Cifrele avansate de oficialităţi, după 1989, vorbeau despre vreo 15.000 de oameni care au format vechea Securitate, cifră avansată de generalul Victor Stănculescu, ministru al Apărării în 1990. Ion Iliescu a vorbit la un moment dat de 38.000 de angajați, alte surse chiar de 70.000.
# În realitate, au lucrat pentru Securitate sute de mii salarizaţi şi alte sute de mii de „voluntari”. Costul diabolicului mecanism este greu de crezut că se va afla vreodată. Aproximativ 10% din venitul naţional se cheltuia pentru complexul securist, se spune în raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.
