Timișoara a fost de-a lungul vremurilor într-o zonă pe care mulți și-au dorit-o.
Și a rămas, până la urmă, chiar și de când se află sub administrație românească, un spațiu al multiculturalității și al înțelegerii între oameni de nații diferite.
Cu siguranță, dacă Timișoara n-ar fi fost, ar fi trebuit inventată.
Dacă Timișoara n-ar fi fost, 1989 ar fi fost pentru România cu totul altfel. Timișoara face parte din destinul României.
Unirea Banatului cu România a fost proclamată pe 1 decembrie 1918, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
Administrația românească s-a instalat în Banat abia un an mai târziu, unirea fiind consfințită de intrarea trupelor românești în Timișoara pe 3 august 1919.
Deși România revendicase Banatul în cadrul granițelor sale naturale, până la Tisa și Dunăre, Banatul a fost în cele din urmă împărțit între Regatul României (aproximativ 2/3) și Regatul sârbilor, croaților și slovenilor (aproximativ 1/3).
Pe 27 iulie 1919, ultimii militari sârbi au părăsit teritoriul revenit statului român, iar în ziua următoare, generalul francez De Tournadre l-a instalat pe dr. Aurel Cosma în fruntea județului nou constituit Timiș-Torontal, primul prefect român.
Între timp, trupele franceze s-au retras treptat din toată zona Banatului care revenea României, acțiune care a luat sfârșit la 31 iulie 1919.
După retragerea trupelor de ocupație din Banatul de est, începând cu 22 iulie 1919, a intrat armata română, la aproape după două luni de la preluarea administrației civile.
În Banat, a venit să preia administrația militară, Divizia a II-a Oltenia, comandată de generalul Iancu Jitianu.
Astfel, în dimineața zilei de 2 august 1919 a sosit la Timișoara un detașament de 480 de jandarmi români de la Arad, iar în după-amiaza aceleiași zile, un detașament de 500 de jandarmi de la Lugoj.
La 3 august 1919, unități ale armatei române, aflate sub comanda colonelului Virgil Economu şi-au făcut intrarea în Timișoara.
Armata română a intrat în Timișoara pe fosta cale a Recașului, azi Calea Dorobanților, pe sub un arc de triumf, apoi s-a deplasat până în piața care, de atunci, se numește Piața Unirii, unde s-a desfășurat solemnitatea oficială de primire.
La primirea oficială făcută în Piața Unirii au luat cuvântul protopopul ortodox al Timișoarei, Ioan Oprea, apoi primarul orașului, Iosif Gemml, care a salutat armata română în numele tuturor locuitorilor orașului, indiferent de naționalitate, apoi fostul vicecomite din partea șvabilor, colonelul Karl von Moller. Din partea populației maghiare – ziaristul Albert Marton, iar în numele sârbilor protopopul Novacovici.
La intrarea în Piaţa Unirii a avut loc defilarea Armatei, compusă din două batalioane de infanterie ale Regimentului 2 Româneşti, două companii de mitraliere şi baterii de artilerie.
În după amiaza aceleiaşi zile, în jurul orei 17, la Timişoara a sosit, cu un tren special, I. C. Brătianu, liderul Partidului Naţional Liberal, care deţinea funcţia de premier al României.(sursa: Primăria Timișoara, Wikipedia)
Totusi intrebarea din titlu, nu si-a gasit raspuns in material…
Un nenoroc/ dezastru/etc ingrozitor. Daca ramanea intr-o republica federala cu Austria, Ungaria, Cehia, etc., Banatul era astazi la nivelul Vestului Europei. Romanii au distrus si distrug acest stat extraordinar care este Banatul.
Absolut corect punctat
Corecta perceptia!
„Daca ramanea intr-o republica federala cu Austria, Ungaria, Cehia, etc., Banatul era astazi la nivelul Vestului Europei”
🙂
I-auzi, i-auzi! De ce nu si cu Germania, cu Franta, cu Italia si cu Olanda?! Sa fie acolo cu toti, un fel de Uniune Europeana embrionara, formata, eventual, in jurul „acestui stat extraordinar care este Banatul” pe post de „buricul targului”.
Ca un detaliu, probabil ca incapatinatii aceia de cehii nu ar fi (fost) prea incantati de idee. Ar mai fi de luat in seama si „cantitatea neglijabila” a imperiului sovietic, dar… ce sa ne mai incurcam in asemenea detalii minore cand e vorba de „acest stat extraordinar care este Banatul”?! Doar o mica observatie: Ungaria este departe de „nivelul Vestului Europei” si nici Cehia nu este foarte aproape.
Din nefericire, asa cum dinozaurii au avut banatenii lor (dinozaurul pitic), si regatenii sunt nevoiti sa aiba banatenii lor. Asa e cu piticii…
Las ca e bine, puteam sa o patim ca sarbii … si nici macar in Uniune Europeana nu eram.
Mai bine zis: „ERA sa o patiti CU sarbii”, pentru ca „prietenii” sarbi au binevoit sa ocupe Banatul cel mare (inclusiv teritoriile care astazi apartin Serbiei si Ungariei) la sfarsitul Marelui Razboi, imediat dupa ce trupele germane s-au retras si au lasat terenul liber si in pofida (!) art. III din tratatul de alianta incheiat in 14 august 1916 care prevedea ca „Franţa, Anglia, Italia si Rusia recunosc Romaniei dreptul de a anexa de la Austro-Ungaria toate teritoriile specificate la articolul IV”. In final hipercivilizatiile reprezentate de Franta, Anglia s.a.m.d. nu si-au respectat intocmai cuvantul dat (nu a fost nici prima, nici ultima data) si au marsat pe o „tiganie” (nu a fost nici prima, nici ultima data) de forma: Regatul Romaniei nu a mai primit intregul Banat pentru ca sarbii au primit o bucata consistenta, respectiv ungurii au primit si ei o bucatica. Este drept, nici delegatia romana trimisa de Bucuresti la Paris nu a insistat prea mult pe tema banateana, nu i-a acordat o importanta majora.
Asadar, ar fi fost posibil ca astazi banatenii sa primeasca lumina de la Belgrad. In rest, pocnitori de genul „acest stat extraordinar care este Banatul”, „civilizatia banateana” si alte asemenea povesti de adormit copiii si adultii saraci cu duhul raman doar vorbe rupte de realitate. Deocamdata, Banatul inca nu a dat culturii si civilizatiei mondiale nimic comparabil cu ce au dat (atat cat au dat) Moldova, Oltenia, Muntenia, Ardealul. Poate mai tarziu…
Dar aia sti ca sarbii i-au lasat pe romani in bisericile lor … Cum de sarbii aveau biserici iar romanii nu?
Pentru că așa au vrut ungurii, ca românii să fie deznaționaliizați. Mai bine să îi transformăm în maghiari sau sârbi, decît să rămână români!
Cum să îți imaginezi un stat federal care nu s-a vrut să existe niciodată? De câte ori Horea, Avram Iancu, memorandiștii transilvani au cerut drepturi egale cu celelalte națiuni din Imperiu, au fost refuzați sistematic. Cum să dai vina pe români că au fost lăsați pe dinafară când tocmai austriecii și maghiarii au susținut acest lucru. NEM, NEM, SOHA! Nu, nu, niciodată! ziceau ei. Se vede că unii trăiesc într-o realitate virtuală, într-un Univers paralel captivi ai imaginației lor. Treziți-vă, bieți manipulați, „din somnul cel de moarte”!
A dat, Banatul, un Traina Vuia, un Bartok Bela, care cred că este mai cunoscut lumii decât Enescu (asta din pacate), Ce zici de László Székely? Dar de uzinele Reșita? Dar de primul oraș iluminat electric din Europa? De de cei doi laureați ai premiului Nobel? Din totalul de 3 ai României doi sunt bănățeni. Directorul legendar al Operei din Viena, Ioan Holender, este timișorean. Ar mai fi de spus și de marii sportivi ai Bantului.
Johnny Weissmuller, cel care a fost Tarzan, s-a nascut la Timisoara. Familia lui a migrat in America. I-au placut mereu sporturile. A castigat medalia de aur la inot, la Olimpiada de la Berlin, in anul 1936. A devenit actor. Subit la varsta de 50 de ani a suferit mai multe evenimente cerebrale consecutive, ce l-au slabit mult. El a fost asa de deziluzionat, ca asemenea paralizii i s-au intamplat lui, cel care fusese cel mai rapid inotator, excelent alergator si medaliat olympic. E foarte probabil ca el sa fi avut hipertensiune. Dupa varsta de 50 de ani, multa lume dezvolta hipertensiune arteriala, ce acum se trateaza foarte eficient, prevenind consecintele devastatoare (infarct miocardic, insuficienta renala, insuficienta cardiaca, anevrism de aorta, fibrilatie atriala si infarct cerebral). In acele timpuri, hipertensiunea nu se trata. Si nu s-a tratat pana in anul 1971, cand in sfarsit primul studiu al hipertensiunii a fost publicat, demonstrand beneficiul tratamentului hipertensiunii (The VA Co-operative Study). Dar medicii nu au fost convinsi. O femeie foarte bogata a fost impresionata de acel studiu si de consecintele favorabile ale tratamentului. Ea avea acces la Casa Alba. L-a vizitat pe Presedintele Nixxon. I-a aruncat studiul pe birou si la implorat sa faca ceva pentru bietii pacienti netratati. Presedintele american a cooperat si incet – incet medicii au inceput sa trateze hipertensiunea.
Monarhia austro ungară bine că a șters o Dumnezeu de pe fața pământului. A fost monarhie absolutista care nu mai avea ce căuta în secolul XX. Un sistem politic represiv și anacronic. In 1867 când a luat ființă, daca Transilvania și Banatul ar fi căzut la Austria mai era cum era. Necazul este că au căzut la Ungaria care a dus o politică acerbă de maghiarizare și de nerespectare a drepturilor celorlalte națiuni. In 1916 când România a declarat război Austro Ungariei, i a declarat sfârșitul.