Peste cinci ani, Timișoara va fi nu numai capitala culturală a Europei. Dar va fi și orașul unde echipa de fotbal Politehnica va sărbători 100 de ani de la înființare.
Acum, palmaresul polist e rătăcit prin celula ocupată de Marian Iancu. Există două Poli – bine că nu sunt cinci-șase, ca acum vreo 10 ani! –, una în A, una în B. Ambele pe locuri ”căzătoare”.
Dacă în cazul lui ASU speranțele sunt mari, având în vedere mulțimea de formații inferioare și buna organizare de la club, ACS pare condamnată.
Nici măcar meciul cu Steaua n-a mai strâns lume ca în ultimii ani. E un semn că timișorenii s-au cam săturat de fotbal?
Nu! Timișorenii s-au săturat să fie bătaia de joc a erorilor grave, structurale, strategice, manageriale ale celor care dau direcția în fotbalul de pe malurile Begăi.
Timișorenii s-au săturat să vadă cum propria echipă de Liga I pierde onorabil, asta când n-o face dezastruos (vezi cazul Botoșani). S-au săturat să vadă un club incapabil să lege două sezoane consecutive în prima divizie (acum s-a profitat de catastrofa care a lovit Rapidul).
Vor trece cinci ani și Timișoara noastră dragă va fi capitala culturală a Vechiului Continent. (Asta dacă nu cumva, până atunci, Europa va deveni Euro-Arabia).
Până atunci, în fotbalul ăsta nenorocit al nostru trebuie să se pună lucrurile la punct.
Factori de decizie locali, conducători, suporteri, ziariști trebuie să se așeze la mese rotunde, pătrate, dreptunghiulare, hexagonale sau oricum or fi ele și să găsească soluția ieșirii din acest groaznic impas.