Ziua de 20 decembrie a devenit ”Ziua eliberării Timișoarei de sub comunism”. Asta a decis Consiliul Local Tiimișoara, la 30 de ani de la Revoluție.
”În urmă cu 30 de ani, în 20 decembrie 1989, Timișoara era primul oraș din România care devenea liber de comunism, după șase zile și nopți de teroare. A fost ziua în care sirenele au început să sune, munictorii au rupt tăcerea și, într-un gest de solidaitate fără precedent, s-au unit și au pornit în coloane spre Piața Operei. Locul a devenit neîncăpător, iar cei peste 100.000 de oameni s-au așezat în genunghi în centrul orașului, cu fața spre Catedrală, și au rostit Tatăl Nostru. Din balconul Operei se citea Proclamația de la Timișoara, în primul oraș liber de comunism. Erau, în sfârșit, liberi. Astfel, Tmișoara a dat României șansa istorică de a înlătura totalitarismul comunist, de a reconstrui o societate bazată pe respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pe democrație și libertate. Timișoara a câștigat pentru poporul român dreptul la demnitate și a devenit conștiința unei națiuni. A plătit scump pentru acest curaj și de aceea, amintirea acelor vremuri trebuie să rămână în permanență vie în conștiința noastră, a tuturor”, își motivează aleșii decizia.
Ce s-a întâmplat în 20 decembrie 1989? Ziua a început devreme. Încă de la ora 09:00, muncitorii părăseau marile întreprinderi din Timișoara și porneau spre centrul orașului. Angajații de la Elba, UMT, Electromotor, AEM și alte fabrici mari au umplut străzile și au ajuns apoi în Piața Operei.
Militarii au abandonat lupta și s-au alăturat poporului. Atunci, manifestanții au început să strige: ”Arma e cu noi!”. Timișorenii s-au urcat pe tancurile rămase în Piața Operei și le-au dat militarilor flori, pâine și țigări. Lupta luase sfârșit. De la balconul Operei s-a anunțat că Timișoara este liberă! Devenea primul oraș liber de communism din țară.
Între timp, Nicolae Ceaușescu revenea din vizita din Iran și era nemulțumit că adjuncții săi nu au stârpit revolta de la Timișoara. A trimis o delegație în orașul de pe Bega pentru a restabili ordinea socialistă. Însă, negocierile cu manifestanții, care erau încă în stradă, eușează. Timișoarenii erau liberi și nimeni nu mai putea să le ia acest drept câștigat cu sânge.
Seara, Ceaușescu ține un discurs la radio, unde îi numește pe revoluționarii din Timișoara huligani.
”În zilele de 16 și 17 decembrie, sub pretextul împiedicării aplicării unei sentințe judecătorești legale, câteva grupuri de elemente huliganice au organizat o serie de manifestări și incidente, trecând la atacarea unor instituții de stat, distrugând și jefuind o serie de clădiri, de magazine. În ziua de 17 decembrie și-au intensificat activitatea împotriva instituțiilor de stat și de partid, inclusiv a unor unități militare. Aceste grupuri aveau scopul de provoca dezordine și distrugerea instituțiilor și bunurilor generale ale orașului și de a da semnalul unor asemenea acțiuni și în alte centre. Deoarece acțiunile grupurilor antinaționale, teroriste, au continuat, conform Constituției și în conformitate cu legile țării, unitățile militare au fost obligate să s apere, să apere ordinea și bunurile întregului oraș”, este o parte din discursul lui Ceaușescu.
De asemenea, a declarant stare de necesitate în județul Timiș și l-a trimis pe Stănculescu să resolve problema. Era, însă, prea târziu. Manifestanții nu renunțau și au creat Forul Democratic Român și primele revendicări.
Cereau în primul rând demisia lui Ceaușescu și crearea unui nou Guvern, alegeri libere, libertatea cuvântului, presei, radioului şi televiziunii, deschiderea graniţelor, eliberarea deţinuţilor şi dizidenţilor politici, reforma învăţământului, pedepsirea celor care au dat ordin să se tragă în demonstranţi, restituirea morţilor familiilor, recunoaşterea noii structuri politice.
Dar Timișoara era singură. Manifestanții nu conteneau să scandeze: ” Azi în Timișoara, mâine în toată țara!”. Ceea ce s-a întâmplat în zilele ce urmau. Dar nu mai conta, Timișoara era liberă.
Foto: Constantin Duma
