Nu eşti din România dacă… nu te-ai rugat cel puţin odată să moară capra vecinului.
Capra este un element omniprezent în folclorul românesc şi definitoriu în mentalitatea românului.
Este o prezenţă de-a dreptul proverbială…
Şi… ţapul ispăşitor al vorbelor de duh.

De la jocul popular românesc, obiceiul popular dansat de Anul Nou, la suportul pentru tăiat lemne, scaunul vizitiului, aparatul de gimnastică pentru sărituri, jocul de copii, celebrul mamifer rumegător paricopitat este legendar.
Capra ajută chiar şi la dicţie.
Cine nu a încercat să spună cel puţin odată: Capra crapă piatra-n patru, piatra crapă capra-n patru?…
Capra face parte din apanajul şmecherului şi oferă întotdeauna un răspuns care te scoate dintr-o discuţie care nu evoluează foarte convenabil.
Doar în celebrul basm al lui Ion Creangă, „Capra cu trei iezi”, capra este eroină.
O excepţie care confirmă regula…

Iată câteva din vorbele de duh cu capra pe care trebuie neapărat să le știi:
# A scăpa capra în grădină.
# Împacă și capra, și varza.
# Capra roade unde o legi.
# Capra e vaca săracului.
# Nu se poate să ai și varza întreagă și capra sătulă.
# Capra vecinului are ugerul mai plin.
# Capra care zbiară o mănâncă lupul.
# Caprei îi pică coada de râie și ea tot sus o ține.
# Barbă lungă și capra are, dar minte nicicum.
# Capra nu se face vacă, nici nătărăul om de treabă.
# Capra, oricât de bătrână, tot ar linge sare.
# Capra sare masa, iada sare casa.
# Capra încă n-a fătat, și iedul se joacă pe acoperiș.
# Tocmește lupul cioban și capra grădinar.
# Nătăfleț este și cel care ține capra și-l împunge, iar altul stă și o mulge.
# Dacă s-ar putea ara câmpul cu capre, nimeni n-ar mai cumpăra boi.