27 septembrie 1896: Împăratul Franz Joseph al Austriei, împreună cu regii Carol I al României și Alexandru I al Serbiei, inaugurează la Orșova, pe atunci în imperiul austro-ungar, canalul navigabil de la Porțile de Fier.

Porțile de Fier este numele defileului pe fluviul Dunărea, care traversează Munții Carpați în cadrul cărora separă Munții Banatului de Carpații Sârbești, fiind granița dintre Serbia și România. În sensul larg, reprezintă 134 km din cursul Dunării, în sensul mai îngust doar barajul hidroelectric din apropierea orașului românesc Orșova.

Un nume alternativ românesc pentru ultima parte este Clisura Dunării. Numele maghiar, Vaskapu, înseamnă tot „Porțile de Fier”, și este folosit, împreună cu cel românesc, pentru a denumi întreg lanțul de defileuri. În Serbia, defileul este cunoscut sub numele de Đerdap, fiind un parc național, ultima secțiune numindu-se Đerdapska klisura.

Dunărea se îngustează pentru prima oară dincolo de insula Moldova Veche, cunoscută sub numele de Defileul Golubac. Are 14,5 km lungime și 230 m lățime în cel mai îngust punct. La începutul defileului se află un fort medieval la Golubac, pe malul sârbesc. Prin valea Ljupovska se ajunge la cel de-al doilea defileu, Gospodin Vir, care are 15 km lungime și se îngustează până la 220 m. Culmile urcă până la 500 m și sunt cel mai greu de ajuns de pe pământ. Donji Milanovac, mai largă, face legătura între Cazanele mari și Cazanele mici, care au o lungime de 19 km împreună. Valea Orșova este ultima secțiune mai largă înainte ca fluviul să ajungă la câmpiile Valahiei și la ultimul defileu, Defileul Sip.
Cazanele Mari este cel mai cunoscut și mai îngust defileu: este locul unde Dunărea se îngustează la 150 m și ajunge la o adâncime de până la 53 m.

Pentru a face navigabilă Dunărea între Baziaș și Turnu-Severin, unde erau numai cataracte, bancuri și vâltori, guvernul austro-ungar încă în 1834 a început îndepărtarea stâncilor, lucrări continuate până la 1846. Ulterior, la 15 septembrie 1890, au fost începute lucrările de canalizare în mod sistematic. Nu au fost finalizate în 1895, cum fusese prevăzut inițial în contract, ci abia în 1898, cu cheltueli enorme din partea statului austro-ungar, aproximativ 20 milioane de florini, la vremea respectivă un palat cu 4-5 etaje costând în jur de 5-7000 de florini.

Canalul a fost inaugurat de împăratul Franz Joseph al Austriei în data de 27 septembrie 1896, după care a efecuat o vizită oficială de trei zile în Regatul României. La eveniment, desfășurat la Orșova, au fost prezenți regii Carol I al României și Alexandru I al Serbiei.(sursa: Wikipedia)