A trecut mai bine de un an de când Primăria Timişoara a adus în oraş şapte ambarcaţiuni pentru transportul pe apă. De atunci, autorităţile se laudă că Timişoara este primul oraş din România care va implementa transportul în comun pe apă, scopul lor fiind de a intra în sistemul public şi de a face curse regulate. Se apropie primăvara şi vapoarele încă nu au orar, nu există semnalizare maritimă pe malul Begăi, iar documentele necesare transportului de persone lipsesc. Cu toate că reprezentanţii Administraţiei Bazinale de Apă Banat, proprietarul luciului de apă, au transmis Primăriei Timişoara că este nevoie de semnarea unui contract pentru ca ambarcaţiunile să poată circula regulat pe canalul Bega, autorităţile locale nu au făcut niciun pas în acest sens.
Mai mult, primarul oraşului, Nicolae Robu, anunţa în martie că toate actele au fost semnate şi că din 1 aprilie vor porni vaporaşele pe Bega în regim de transport în comun. Ei bine, putem spune că a fost o păcăleală de 1 aprilie, pentru că în acea zi nu a fost nici urmă de ambarcaţiuni pe Bega.
„De la 1 aprilie vor circula vaporaşele. Avem program, semnalizare şi cei de la Direcţia Tehnică îmi dau asigurări că totul este în regulă”, declara, la sfârşitul lui martie, primarul Timişoarei, Nicolae Robu.
Informaţiile care au ajuns la edil sunt însă false. Nici urmă de semnalizare pe maluri, nici urmă de program de funcţionare. De asemenea, chioşcurile construite pe malul Begăi, unde ar trebui să funcționeze casele de bilete, sunt închise şi nu sunt dotate, iar staţiile de pe apă sunt închise.
După ce termenele înaintate de edilul şef au fost depăşite, autorităţile au decis, săptămâna trecută, să scoată pe apă două din cele 7 ambarcaţiuni. Însă acestea se plimbă doar de probă. Celelalte 5 sunt în contiuare în depoul Regiei Autonome de Transport Timişoara din cartierul Dâmboviţa.
Autorităţile nu cunosc legislaţia, vapoarele nu pot transporta călători
În luna mai 2016 a fost lansat la apă primul vapor. De atunci turiştii şi timişorenii au parte numai de promisiuni.
„Aceasta a fost prima cursă, se vor mai face probe, după care se va emite un certificat de către reprezentanţii Autorităţii Navale Române, şi după aceea vom putea efectiv să circulam. Săptămâna viitoare sau în două săptămâni vom putea să avem déjà plimbări de agrement. De la 1 iunie vom putea să dăm drumul subsistemului de transport în comun pe Bega”, spunea conducerea Primăriei Timişoara anul trecut.
Însă nu a fost aşa.Avizul necesar de la Autoritatea Navală Română nu a ajuns încă la Timişoara. Potrivit unor surse din cadrul Primăriei Timişoara, este vorba despre un document necesar pentru transportul de persoane. În lipsa avizului, autorităţile au cheltuit, din bugetul local, 7 milioane de lei pentru 7 vapoare de 50 de locuri, care să plimbe turiştii. În ultimele patru luni ambarcaţiunile au fost supuse la teste, a căror final nimeni nu îl ştie. În timp ce marinarii şi specialiştii în navigaţie pun la probă ambarcaţiunile, pietonii care trec pe malul Begăi nu pot decât să privescă cu jind la valurile brăzdate de Decebal, Traian sau Burebista.
Risc mare de pierdere a banilor europeni
Vaporaşele de 7 milioane de lei cumpărate pe banii Primăriei Timişoara fac parte din marele proiect de reabilitare a malurilor canalului Bega. Ele au fost o extensie a proiectului initial, dar, cu acordul Ministerului Dezvoltării şi a Uniunii Europene, autorităţile au primit o extindere a termenului, pentru a include şi vaporaşele în proiect. De aceea, achiziţia lor a căzut în sarcina bugetului local.
Implementarea proiectului a fost dificilă şi termenul de finalizarea a fost amânat de cel puţin 5 ori.Iniţial, malurile trebuiau să fie modernizate până în iulie 2015. Apoi recepţia a fost devansată pentru luna decembrie a aceluiaşi an. Însă nici Crăciunul nu a adus minunea la Timişoara. A apărut un nou termen, de 31 martie 2016, data limită impusă de Uniunea Europeană pentru finalizare aproiectelor înscrise pe programul de finanţare 2007 – 2013. Nici acest nou dead-line nu a fost respectat şi proiectul a fost fazat pentru finalul lunii iunie 2016. Cum nici vara trecută nu a adus plimbări pe Bega cu vaporaşele, Primăria Timișoara a mai cerut o extensie a termenului de implementare – 31 iunie 2017. Dacă nici acest termen nu este respectat şi vaporaşele nu încep cursele regulate de călători, atunci Uniunea Europeană va taxa aspru autorităţile. Mai exact, toţi banii câştigaţi de fosta administraţie pentru reabilitarea malurilor canalului Bega, 25 de milioane de lei, va trebui înapoiaţi Uniunii. De unde vor pleca banii? Din bugetul local, bineînţeles, adică din banii colectaţi din taxele şi impozitele timişorenilor.
Un pas birocratic depăşit
Avem şi o veste bună! Autorităţile au reuşit să găsească un furnizor de biciclete care să aducă mijloace de transport pe două roti pentru a umple rastelurile de pe malul Begăi. Potrivit proiectului de reabilitare, Primăria Timişoara trebuie să cumpere şi 140 de biciclete, cu 150.000 de lei. Licitaţia a fost repetată de nu maipuţin de 10 ori. Niciun ofertant nu a vrut să participe, invocând suma prea mica pusă la bătaie de autorităţi. Însă, la începutul lunii aprilie, edilul-şef anunţa cu încântare că s-a găsit o firmă dispusă să aducă bicicletele pe malul Begăi pentru preţul oferit de munnicipalitate.
Rămâne de rezolvat problema transportului în comun cu vaporaşele. Reprezentanţii Apelor Române Banat spun că cele două care sunt ancorate pe malul Begăi în zona centrală circulă pe răspunderea primarului şi că până la semnarea tuturor documentelor, transportul în comun ar fi ilegal.
Utilitatea incontestabilă a vaporaşelor
Iniţiativa municipalităţii de a cumpăra cele şapte ambarcaţiuni şi de a implementa transportul în comun pe apă este extrem de utilă. Asta pentru că timpul petreceut în traficul infernal de pe străzi ar este mult redus pe apă, unde ambarcaţiunile chiar au „undă verde”. Între podul Modoş şi Uzina de Apă din zona Prinţul Turcesc există 7 staţii, pe o parte şi alta a canalului. Astfel, dacă un timişorean locuieşte în zona Iosefin, el ar putea beneficia de un transpot mai rapid, mai ecologic şi mai ieftin (costul unui bilet fiind de 1 leu) spre zona centrală. Omul nu face mai mult de câteva minute pentru a ajunge în staţie, iar până în centru vaporul nu pierde mai mult de 10 minute. Nu stă la semafoare, nu aşteaptă în intersecţii sau în ambuteiaje. În total, o cursă de la un capăt la altul ar putea dura maximum 30 de minute, în condiţiile în care cu maşina, troleibuzul, autobuzul sau tramvaiul, distanţa de la Podul Modoş până la Uzina de Apă nu poate fi parcursă în mai puţin de 60 de minute, poate şi mai mult la orele de vâf.
Aşadar, utilitatea vaporaşelor nu poate fi contestată de nimeni. Problema este însă că nu beneficiem încă de curse cu vaporaşele şi trebuie să ne confruntăm în continuare cu haosul de pe străzile şi bulevardele aglomerate din Timişoara.